Datorita lui Chris Simion mi-am cumparat „Oscar si Tanti Roz” si „Cel mai mic sarut pomenit vreodata”, pentru ca am vrut sa citesc cartile inainte sa vad spectacolul de teatru. Nu am apucat inca sa le vad, dar sunt fooooarte curioasa. Cartile mi-au ramas in suflet.
Chris Simion este scriitoare, regizor si presedintele companiei de teatru D’AYA. „Mecanica Inimii”, „Dragostea dureaza trei ani”, „Hotii de frumusete” sau „Maitreyi” sunt cateva dintre spectacolele realizate sunt indrumare ei. Chris lucreaza atat cu actori cunoscuti, cu experienta, cat si cu tineri talentati, promovand teatrul contemporan in tara si in strainatate.
Am vorbit cu ea despre motivele pentru care vin oamenii la teatru, cat de greu este sa faci piese cu actori necunoscuti, cum isi promoveaza ea spectacolele si care e reteta succesului ca sa ai sala plina.
Daca sunt teatre independente: strategie, oameni (un PR Manager si un Director de Marketing Cultural) si bani cu care sa implementeze ideile. Daca sunt teatre de stat: entuziasmul.
Oamenii vin la teatru pentru ca iubesc teatrul in primul rand. Vin pentru text, pentru actori, pentru montare. Cei care aterizeaza accidental sunt exceptii. Chiar si cei care vin pentru ca bine si este la moda sunt putini. Teatrul nu este un produs de masa. E produs de nisa. Trebuie sa fii intr-un fel sa ai nevoie de teatru.
