Ce va mai fac colegii de generala? Acum cu Facebook-ul e la indemana sa vezi (si sa te oripilezi sau nu) cine s-a facut adult cu sot/sotie si copii, cine a slabit, cine s-a ingrasat, ce si unde lucreaza. Doamne fereste sa te intalnesti cu ei pe strada la o vorba, ca deja cam stii ce-i cu ei.
Un caz fericit pentru categoria prietenii de lunga durata s-a concretizat la Balamuc. In acest loc de joaca stau adapostiti 3 artisti care se cunosc intre ei de vreo 20 de ani. Mai exact, din clasele a 6-a si a 8-a.
Balamucul e facut si intretinut de Livia Coloji, o ilustratoare care ne place tare si pe care am mai iscodit-o in trecut, Razvan Cornici (de gasit aici) si Ana Kun (prezenta virtuala aici). Nu se putea sa-i lasam in pace fara sa ne zica tot ce misca pe acolo, ca deocamdata ne e greu sa ajungem in Timisoara sa-i vizitam.
Ei sunt Balamucii
Inceputul Balamucului
Balamuc a inceput prin iarna lui 2013. A aparut cu un targ facut din mare necesitate si organizat de noi 3 cu ajutorul unor prieteni faini, care ne-au imprumutat atelierul lor pentru o zi. Targ de garaj l-am denumit noi. Intamplarea a facut ca in perioada imediat urmatoare sa ne mutam atelierele de-acasa intr-un spatiu mare, luminos, central si mult mai potrivit decat sufrageriile in care lucram fiecare din noi. L-am numit tot Balamuc, ca sa aiba viata si personalitate proprie. Si are un anumit ton in voce cand spune ceva pe Facebook!
Razvan Cornici
Razvan, cititorii IQads. Cititori IQads, Razvan
De cand cu desenul?
Cand un coleg din scoala primara, cu scuzele de rigoare nu-mi amintesc numele lui, m-a rugat sa-i desenez un personaj cu muschi, colanti si capa, adica un supererou. Atunci am realizat ca, poate, pot face ceva ce el nu poate. Asa am inceput sa desenez.
Tatal meu avea un oarecare talent la desen, asa ca-l chinuiam cerandu-i sa-mi deseneze camioane... pe care ulterior le copiam. In clasa a 5-a, parintii mei s-au gandit ca ar fi bine sa merg la un liceu de profil si asa am ajuns, dintr-a 6-a, la Liceul de Arte Plastice din Timisoara. Din acel moment cred ca a devenit mai mult decat un hobby.
Background
De aproximativ cinci ani am inceput sa lucrez serios ca ilustrator. Pana atunci, lucrasem intr-un alt domeniu, fara cea mai mica legatura cu ce fac acum si care, pe plan creativ, tindea spre zero. Acesta-i motivul pentru care am simtit ca trebuie sa schimb ceva. De atunci, fac, fara nici cea mai mica urma de indoiala, ceea ce-mi doresc: desenez oameni cu mustata, plini de tatuaje indoielnice. Mai fain decat in clasele 1-4, parerea mea!
Teme predilecte
Nu prea am. Pot spune doar ca sunt foarte entuziasmat de proiecte care ma solicita din punct de vedere tehnic. Vorbind aici de strict de colaj, gasesc in fiecare lucrare noua, fara exceptie, cate o modalitate noua de realizare.
Lucrari
Lucrarea mea preferata, de obicei, e urmatoarea. Dar o sa aleg o ilustratie din cartea Sania lui Mos Craciun, aparuta in colectia "Cartile Lucia Muntean" la editura Genesis si Monsieur Mort, lucrare personala.
Din cartea Sania lui Mos Craciun
Monsieur Mort
Artisti preferati
Sunt multi artisti care-mi plac si care m-au influentat si, poate, prea putin spatiu pentru a-i enumera pe toti. Dar ca o constanta, spre surprinderea mea, raman Maurizio Cattelan si Val Munteanu, doi artisti indepartati ca stil. De la Cattelan sper ca s-a transferat si la mine putin umor, iar de la Val Munteanu cred ca am invatat frumusetea si simplitatea desenului, lucru care mi-a fost de mare ajutor mai ales in perioada de inceput, cand inca nu descoperisem colajele volumetrice.
Ana Kun
Ana, chiar la Balamuc
Background
Sapte ani am lucrat in graphic-design, cea mai mare perioada la Idea Design + Print, un studio din Timisoara, unde m-am dus initial numai pentru a o asista pe Livia la un proiect mare. Am ramas, ceea ce a fost o usurare, pentru ca aveam deja cosmaruri cu tipografii. Am invatat multe acolo, in special un soi de disciplina a lucrului, pe care o apreciez in fiecare zi. O vreme am fost foarte fericita sa fac doar graphic design.
S-au schimbat lucrurile cand am mers la Litere, la masteratul de Creative Writing - la cativa ani de la absolvire am hotarat ca imi trebuie mai mult timp pentru mazgaleli. Am renuntat la design in favoare amalgamului de imagine si text care ma face foarte fericita acum.
Teme predilecte
Marturisesc cu mana pe marker ca eu, spre deosebire de cei doi colegi ai mei, nu sunt ilustrator profesionist, asa ca n-am prea avut ocazia sa fac lucrari la comanda. I-am facut un portret lu' tata, pentru ca asa a vrut el, nu stiu daca se pune.
Tatal Anei i-a cerut un portret si l-a primit
Am lucrat la albumul de debut Murmur de Marion Krautner, o asociere foarte fericita, zicem amandoua. Ilustratia la acest album nu este descriptiva, pentru fiecare deschidere a bookletului am completat un soi de mica lume a autoarei (cu blocuri si nori si blana de monstrii frumosi), pe care textul pieselor o populeaza, o invioreaza.
Murmur, albumul solistei Marion Krautner
Lucrari
O lucrare preferata e greu de ales, pentru ca cele de care sunt atasata n-au neaparat vreo valoare, cum ar fi prima mazgaleala pe care am facut-o dupa multi ani in care nu am desenat mai nimic, o lucrare foarte slaba care-mi da incredere, dar pe care n-o arat la nimeni.
Alta care a ramas cu mine din 2012, foarte poznasa, este Fericirea face pipi, o am pe peretele de deasupra mesei mele de la Balamuc, si o voi tine acolo pana nu o sa mai zambesc cand ma uit la ea. Pentru ca si altii au aceeasi reactie, o consider o reusita.
Fericirea face pipi
Artisti preferati
Sunt foarte multi artisti din ale caror lucrari am invatat: compozitia obsesiv compulsiva de la Adolf Wolfli, Mu Pan, Henry Darger si Sorina Vazelina, dezvoltarea unei mitologii personale de la Gary Baseman si Marcel Ozama, diversitatea mediilor de la Grayson Perry, Iain Baxter& si Winshluss, dezvoltarea unei serii de la Jake & Dinos Chapman, tipurile de prelucrare a textului de la Wasted Rita, Anthony Campuzano, Wayne White si Ed Ruscha, si multi altii care ma invata despre culoare sau tematica in moduri mai dificil de numit aici.
Am facut o lucrare numita Fan Girl pentru proiectul Hârș (duo cu Horatiu Christian) unde erau mentionati aproape toti - e foarte utila, pentru ca stau prost cu memoria.
Proiectele Balamucului
Exista un proiect constant, la care participam toti trei din prima zi a anului 2014, cand am inceput sa desenam si sa postam pe canalul nostru de Facebook cate un desen, in fiecare zi altul. Din cand in cand el face referinta la poluare sau palmieri (subiecte fierbinti in Timisoara), din cand in cand invitam prieteni, artisti, sa deseneze ceva cand vin in vizita la Balamuc.
Ii zicem Norma – un desen pe zi, scoate radical din Pi, si se poate rasfoi si fizic in Norma la Plic (un fanzin serial din care am scos primul numar, Gerar), cu care am participat si la un festival de gen din Amsterdam.
Norma la plic: Gerar
Desenele din proiectul Norma stau pe perete la Balamuc
Evenimente
Anul trecut, am organizat la Balamuc lansarea antologiei"Fabule", publicata anul acesta de catre Editura Cartea Copiilor cu ilustratiile semnate de Livia si Hârș – chef de răzuit, evenimentul Anei si al lui Horatiu Christian, tinut la Timisoara in paralel cu expozitia Hârș de la Bucuresti.
In iunie 2014 am organizat in atelier si in afara lui o luna cu supereroi, ce a avut ca eveniment central Micul Dejun al Supereroilor (expozitie low brow si banda desenata), unde am invitat peste 30 de artisti sa expuna alaturi de noi.
Dovada 1
Pe durata expozitiei, Balamucul a prestat servicii in Atelierul de Kryptonita (impreuna cu prietenii nostri de la SuperSmooth Studio), Atelierul de Supereroi, Peisajul cu Supereroi si la Pranzul Supereroilor.
Vernisaj Micul Dejun al Supereroilor
Peisaj cu Supereroi
Incotro merge Balamucul?
Programul Balamucului pe 2015 nu e definitivat, in principiu am dori sa organizam un eveniment de dimensiunea celui din iunie, dar nu putem da mai multe detalii acum. Cu siguranta proiectul cu Norma la Plic va creste ca Fat Frumos cu urmatoarele fanzine din serie (Faurar, Martisor, Prier), si in iarna vom face focul si vom chema oameni la Targul d'Apartament.
