Bucuresi, Ploiesti, Pitesti si restul oraselor (care se termina sau nu in "esti"). Ce au ele in comun este faptul ca de-a lungul si de-a latul lor se construieste mult si haotic. Nu trebuie sa fii arhitect ca sa iti dai seama de asta, dar, daca se intampla sa fii, cu atat mai bine.
Costin Gheorghe, absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", face mai mult decat sa observe, la repezeala, lipsa educatiei dezvoltatorilor. El compara. Umbla cu harti vechi, planuri si ghiduri de odinioara pe care le suprapune apoi celor din ziua de azi.
Rezultatul nu e niciodata acelasi si, pentru a-l ilustra, ar trebui sa operam cu tot felul de adjective: trist, impresionant, jalnic, uimitor, periculos si asa mai departe. Toate, reunite in THENOW. Un proiect despre 'atunci' si despre 'acum', in fotografii..
De la inceput
M-am nascut in Ploiesti si m-am mutat in Bucuresti pentru a urma Facultatea de Arhitectura “Ion Mincu”, acum 10 ani. In facultate, hobby-ul principal a fost fotografia, dar am facut o pasiune si pentru istoria Bucurestiului, colectionand fotografii vechi si citind cam tot ce se scria pe blogurile de specialitate, la acea vreme. Dupa absolvire, m-am impartit mereu intre arhitectura (proiectare si cercetare) si fotografie (de arhitectura si de eveniment).
La inceputul acestui an, am ales sa trec la urmatorul nivel: impreuna cu sotia, avem un SRL-D, iar acum lucram, in paralel, in ambele domenii - “COCON studio”, pe partea de fotografie de eveniment si “COCON atelier”, pe partea de arhitectura si design. Totusi, incerc sa dedic o parte din timpul liber unor subiecte mai aparte din istoria Bucurestiului, precum recuperarea memoriei cartierelor Uranus-Izvor si evreiesc, demolate in anii ’80, pentru a face loc Centrului Civic comunist.
Aceste studii au aparut pornind de la un proiect personal de comparatii interactive de tipul atunci-acum, THENOW (sau “Trecutul la timpul prezent”) pe care l-am inceput acum 2 ani si jumatate, care m-a surpins din prima zi prin felul in care a fost primit de prieteni, oameni de specialitate sau pasionati de istorie urbana.
THENOW
Proiectul THENOW mizeaza pe simplitatea descoperirii, dar si pe sentimentul primei reactii la identificarea unor evolutii arhitecturale si urbanistice in cazul diverselor localitati. Conceptul de baza al proiectului este binecunoscuta comparatie dintre o fotografie veche si o situatie din prezent, privita, pe cat posibil, din acelasi unghi.
Insa, mi s-a parut mult mai potrivit sa prezint modificarile trecut vs prezent printr-o metoda mai atractiva, mai sugestiva, una interactiva. Astfel, vizitatorul site-ului poate remarca si intelege mult mai usor istoria locului si isi poate creiona singur concluziile asupra schimbarilor pe care le identifica. Consider ca asa pot pastra o nota cat mai obiectiva in cadrul proiectului.
Ideea proiectului s-a conturat mai demult, spre sfarsitul facultatii, cand ajunsesem sa cercetez si sa strang destule materiale cat sa incep a-mi pune intrebari de detaliu despre Bucuresti. Uneori, dezbateam anumite colturi din oras cu prietenii pasionati, cu harti vechi suprapuse si Street View deschise pe tot ecranul!
Repetam procesul oricand aveam ocazia, iar rezultatul trebuia salvat undeva, pentru a-l vedea si altii; astfel, m-am gandit ca cea mai buna metoda prin care sa o fac ar fi comparatia de fotografii din epoci diferite.
Munca din spatele pozelor
THENOW este un demers propriu, iar intregul proces de documentare, fotografiere, montare a comparatiilor il fac singur, atat cat imi permit resursele, timp si cunostinte. Luand nastere ca un proiect-hobby, pana acum nu am simtit nevoia sa schimb abordarea sau amploarea demersului, insa nu exclud o posibila evolutie a sa pe viitor, care implica, inevitabil, si o alta cantitate de resurse.
Resurse
Proiectul presupune, uneori, realizarea unor comparatii aproape imposibil de inteles si realizat doar la fata locului (exemplul zonelor demolate si reconstruite integral), asadar este necesar sa apelez la planuri, harti, ghiduri, pentru a-mi facilita munca. Toate aceste materiale, tiparituri si scanuri, alaturi de fotografiile de epoca propriu-zise, le-am strans de-a lungul timpului, inca din facultate.
Dupa ce lumea a inceput sa auda de THENOW, anumiti oameni, chiar istorici, arhitecti, m-au suprins intr-un mod foarte placut, daruindu-mi materiale extraordinare, foarte rare, care m-au ajutat enorm in incercarea de a mentine un anumit profil al proiectului.
Ca timp de lucru alocat proiectului, nu acord un numar fix de ore pe saptamana, insa concentrez pregatirile mai multor materiale odata, pe care urmeaza sa le prezint, relaxat, de-a lungul unei perioade prestabilite.
Lunar, pun cap la cap materialul strans si il grupez in diverse tematici. De exemplu, am avut saptamani la rand cand am prezentat comparatii dintr-un anumit oras, cum ar fi Brasov, Sibiu, Ploiesti. Peste tot pe unde am ocazia sa ajung, incerc sa imi pregatesc si comparatii pentru THENOW. Luna aceasta, de exemplu, este perioada in care prezint doar fotografii aeriene din diverse orase ale Romaniei.
Promovarea
Principala cale de promovare este social-media, in special Facebook. De aici vin si cei mai multi vizitatori. In formatul sau actual, proiectul functioneaza cel mai bine ca site, dar nu exclud experimentarea unei aplicatii sau chiar extinderea pe suport tiparit, fara a pierde conceptul caracteristic.
Despre subiectele cele mai apreciate la proiect, de departe lumea e atrasa de istoria si evolutia Bucurestiului, insa postarile care contin mai multe comparatii odata (le-am numit eu “serii”) si cele aeriene (imagini luate din avion sau satelit) sunt cele mai populare in ultimul an. De exemplu, postarea "Cartiere-dormitor din Bucuresti" s-a bucurat de cea mai mare apreciere.
Colaborari
Colaborez frecvent cu Cristi Radu de la Rezistenta Urbana pentru seria de conferinte “Masina Timpului”. Am facut, pana acum, comparatii de la cele mai vechi fotografii existente cu Bucurestiul (anii 1850) pana in anii 2000. Orasele se afla intr-o continua schimbare si fiecare deceniu are aerul sau specific.
De asemenea, colaborez ocazional cu Asociatia-Editura Istoria Artei (Oana Marinache) si mi-as dori sa pot dedica o parte din timp studiului la Arhivele Nationale. Urmaresc, insa, de mai mult timp, demersurile mai multor ONG-uri, prezente in social-media.
Transformarea oraselor
Ca arhitect, plimbandu-ma pe strazi, tind sa fiu carcotas la tot pasul. Insa, recunosc, am observat o oarecare evolutie a calitatii estetice si constructiei cladirilor fata de anii ‘90-2000.
Mai degraba, as zice ca se construieste haotic, nu numai din cauza lipsei unei educatii de baza a dezvoltatorului, ci si a unor regulamente (urbane) nu prea bine puse la punct.
Inevitabil, cand realizez o comparatie pentru proiectul THENOW, primul care vede transformarile si incearca sa le inteleaga sunt eu; cel mai mult sunt revoltat de involutia aspectului spatiului public: rigoarea pe care o zona urbana o avea acum cateva decenii, in prezent a disparut sub avalansa strategiilor de marketing – bannere pe fatade, reclame in exces, tarabe, mobilier urban etc.
Sper ca, in viitor, toate aceste probleme sa se rezolve prin regulamente mai clare, fara posibilitati de interpretare.
Doua preferate?
Da, am doua zone din Bucuresti pe care le-am studiat cu mare placere, rezultatul comparatiilor m-a socat, mi s-a parut spectaculos, insa nu pot spune ca transformarile ma bucura.
Este vorba de Parcul Carol, unde am luat imagini de iarna cu Expozitia Generala din 1906 si le-am comparat cu situatia prezenta, in conditii meteo asemanatoare. De la acea expozitie nu s-a mai pastrat aproape nimic in picioare, doar o foarte mare parte din amenajarea parcului.
A doua zona, a carei evolutie m-a intrigat foarte mult, am amintit-o si la inceputul interviului, este cartierul Izvor, o zona rezidentiala bucuresteana cu aer patriarhal, care fiinta pe locul actualului Parc Izvor.
Planuri pentru THENOW
Cum spuneam, a pornit dintr-un hobby. Imi doresc sa ma ocup de dezvoltarea sa in continuare, pe termen nelimitat. Iau in considerare un scenariu de autofinantare, pentru ca mi-as dori sa nu fie vreodata necesar sa ii spun STOP!, sunt increzator in potentialul sau si il consider un proiect accesibil si util oricarei generatii, oricand.
