A fost o vreme, în trecut, când limba rusă era foarte prezentă în școlile românești. Apoi, sistemul politic s-a schimbat, iar noile generații au părut să întoarcă spatele trecutului, dar și unei limbi și unei culturi care a avut atât de mult impact asupra societății noastre. Cu timpuri diferite, vin limbi diferite, dar procesul este același. Învățăm cuvinte, care capătă sens, avem acces la cultură, care are un impact asupra vieții noastre. Când nu putem accesa o cultură din cauza barierei lingvistice, există traducători care fac această lume accesibilă.
Despre mișcările din societate, capcanele textelor și câtă creativitate ar trebui să aibă un traducător atunci când lucrează cu materialul altcuiva, vorbim cu Antoaneta Olteanu, etnoloagă şi profesoară dr. la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Departamentul de Filologie rusă şi slavă, autoare a numeroase cărţi din domeniul culturii şi civilizaţiei ruse.
"Chestia asta cu creația mie nu îmi place. Eu cred că traducătorul trebuie să fie un servitor umil al scriitorului, de fapt, al textului pe care îl traduce. Nu trebuie să fii recognoscibil în traducere în calitate de traducător. Trebuie să fii fidel textului, în primul rînd, mai apoi să găsești variantele potrivite în română. Nu trebuie să sacrificăm nici imagini, nici stil (prea mult) din ceea ce este scriitorul".
