Simona Deaconescu & Anamaria Antoci: Între sigur și nesigur, rolul artistului în comunitatea locală și globală se renegociază în prezent și e normal să conștientizăm acest lucru

Zone nesigure, granițe artistice, dans, film și multă imaginație. Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF) revine pentru a 8-a ediție în perioada 8 – 11 septembrie, cu peste 25 de evenimente culturale dedicate atât publicului, cât și comunităților de artiști, reunite sub tema ZONE (NE)SIGURE.

BIDFF este „copilul” despre care discută „mamele” lui, cele două co-fondatoare Simona Deaconescu (directoare artistică) și Anamaria Antoci (manager festival) în interviul de față.

Principala noutate a BIDFF este integrarea unor filme, lucrări VR sau conferințe, care vorbesc despre corpuri în pericol, dar fără a utiliza un limbaj pe care de obicei îl definim ca dans. Am ales să ne extindem aria de interes a festivalului către artiști cu un discurs puternic, părăsind voit teritoriul unor încadrări stilistice, mai mult sau mai puțin elitiste, spune Simona.

Lucrând interdisciplinar, la granița dintre spectacol, instalație și film, Simona Deaconescu examinează constructe sociale și istorii marginale care ne influențează viața. A terminat studiile de licență și master la catedra de coregrafie a Universității Naționale de Teatru și Film din București, precum și studiile de licență regie film la catedra Universității Media. A primit bursa danceWEB la Viena (2014), Premiul Centrului Național al Dansului București (2016) și a fost nominalizată ca Artistă Aerowaves în 2018 și 2022. În ultimii ani, a fost artistă rezidentă în proiectele europene Moving Digits, Biofriction și Dance Research NRW. În 2022, devine Forecast Mentee, sub mentoratul coregrafei franceze Mathilde Monnier și Artistă asociată CNDB - Centrul Național al Dansului București. Creațiile sale au fost selectate și prezentate pe scene de dans și teatru, cinematografe, galerii, muzee și situri arhitecturale, ajungând la publicul din Europa, America de Nord și, mai recent, Africa.

Cu experiență în management cultural, Anamaria Antoci s-a alăturat industriei cinematografice în 2012. Este fondatoarea companiei Tangaj Production, tutore în cadrul programului FILM+, lector asociat în cadrul masteratului de producție film de la UNATC „I.L. Caragiale” și mai nou director executiv al European Women’s Audiovisual Network (EWA). Anamaria este membră a celor mai importante rețele din industria europeană de film, precum EAVE, ACE Producers sau European Producers Club. Filmografia ei include o listă extinsă de scurtmetraje și lungmetraje, printre ultimele titluri se află și MALMKROG de Cristi Puiu (2020, Berlinale Encounters) și OAMENI DE TREABĂ în regia lui Paul Negoescu (2022, Sarajevo Film Festival).

Simona și Anamaria povestesc mai jos cum a crescut festivalul, ce se întâmpla anul acesta și care sunt provocările în organizarea lui. 

De ce un festival de film de dans

Simona: Primele proiecte pe care le-am făcut împreună (eu și Anamaria) au fost filme de dans. Producțiile respective au ajuns în festivaluri internaționale și am ajuns să cunosc o comunitate foarte primitoare de artiști și programatori, de care m-am atașat în timp. M-am gândit că ar face bine comunității din România să avem ceva asemănător și în București și în 2015 am realizat prima ediție. Cred că prima realizare că festivalul are potențial să crească a venit în 2016, când am avut un public numeros și mulți artiști internaționali la festival.

BIDFF a crescut în complexitate, cu toate că sursele de finanțare de care dispunem acum sunt mai mici ca în 2016, dar, cu toate acestea am decis să continuăm. La a opta ediție avem secțiuni noi, dedicate filmelor în VR și lucrului cu comunitatea, precum și un program de formare dedicat profesioniștilor. În Europa, SUA și Canada, filmul de dans și lucrările performative în VR sunt considerate ca viitorul dansului. Încă nu știu cum să mă raportez la asta. Pentru mine, festivalul se dezvoltă organic către o platformă despre corpul contemporan, indiferent de mediul artistic prin care se dezvoltă acest discurs. 

Anamaria: Când eu și Simona ne-am cunoscut, în 2007 cred, eu studiam coregrafie și ea film. În anii care au urmat amândouă am trecut printr-o serie lungă de încercări, care s-au transformat încet și sigur în experiențe profesionale, și care ne-au condus către profesiile pe care le avem astăzi: Simona – coregraf iar eu producător de film. Probabil că a apărut un glitch pe traseu și la final ne-au fost atribuite domeniile de activitate invers. În toți anii ăștia eu și Simona ne-am dezvoltat în tandem, am colaborat la diverse proiecte și cred că undeva inconștient și organic am căutat să inițiem și să dezvoltăm un proiect împreună. Aș zice că BIDFF este rezultatul pasiunii noastre comune pentru film și dans, în care am investit, de la an la an, toată experiența profesională acumulată de fiecare dintre noi prin prisma activității noastre de zi cu zi.

Partea cea mai complicată în organizarea unui astfel de festival

Simona: De obicei începem să gândim următoarea ediție a BIDFF imediat după ce se termină ediția curentă. Cea mai complicată parte este legată de finanțarea festivalului, în raport cu perioada în care se desfășoară. Este greu să negociezi cu distribuitorii filmelor sau cu artiștii cu câteva luni înainte de festival, pentru că majoritatea au programul stabilit cu un an înainte. Pe de altă parte, există un grad ridicat de incertitudine, legat de obținerea finanțărilor solicitate, așa că nu putem confirma nimic decât foarte aproape de festival. Acest sistem ne face probleme în fiecare an. Selecția scurtmetrajelor se face pe baza unui open call. O echipă formată din 3 specialiști din film și dans evaluează filmele înscrise și realizează programul final. Lungmetrajele sunt selectate prin scouting și sunt de obicei propuneri care vin de la colegul nostru Laurențiu Paraschiv, critic de film.

Anamaria: Chiar dacă nu este un festival foarte mare, activitățile lui se întind pe întreaga durată a unui an. Din păcate, în toți acești ani, nu am reușit să găsim o soluție financiară care să ne permită să avem măcar un membru al echipei BIDFF care să lucreze permanent pentru acest proiect. Personal, partea cea mai complicată mi se pare gestionarea unei echipe care nu lucrează exclusiv pentru festival, nici măcar în lunile de dinainte de perioada de desfășurare, și aici mă includ și pe mine și pe Simona.

Ce are special acest festival 

Simona: Selecția BIDFF este una specială. Rar spectatorul are ocazia de a vedea filmele selectate de noi în alt festival din România, și aici mă refer în special la scurtmetrajele de dans. Festivalul este pentru oricine, chiar ne propunem să aducem lucrări care să atragă toate categoriile de vârstă și experiență culturală. Pe de altă parte, avem grijă ca evenimentele noastre să fie accesibile din punct de vedere financiar. Atunci când ne adresăm unor comunități cu resurse financiare mai mici, preferăm să încurajăm participarea gratuită, pe bază de înscriere. Acesta este și cazul evenimentelor dedicate educației și comunității. Nu cred că trebuie să ai un set-up anume ca să vii la BIDFF, ci trebuie să-ți dai voie să descoperi o lume diversă prin mișcare.

Anamaria: Pe partea de conținut, mereu am discutat între noi și ne-am propus ca filmele să fie diverse ca gen și abordare, iar invitații pe care îi aducem pentru evenimentele conexe și partea de educație să fie cu adevărat deschiși și generoși în a împărtăși cu publicul sau participanții din experiența lor profesională. Altfel, chiar cred că am reușit să punem bazele unui eveniment cu o atmosferă specială, care aduce împreună atât profesioniști din zona de film dar și din domeniul dansului, cât și persoane pasionate în general de industrii creative, și nu numai.

Cum ajunge un creator din Chile, Palestina sau Filipine să își înscrie scurtmetrajul în competiția unui festival din România

Simona: Printr-un open call promovat bine la nivel internațional, printr-un scouting pe care-l face colegul nostru Laurențiu Paraschiv, precum și eu la alte festivaluri de gen la care particip, printr-o consecvență în a oferi condiții bune de proiecție și un context benefic pentru artiști, astfel încât să ajungem să fim recomandați de artiștii selectați la edițiile trecute.

Anamaria: În primii ani de festival generam noi un formular de aplicație pe care apoi ne străduiam să-l promovăm pe cât mai multe platforme internaționale, încât să se răspândească vestea peste mări și țări. Cum zice și Simona, continuăm și în prezent să folosim metoda asta de promovare, însă cred că a ajutat și trecea de la formular la o platformă specializată (FilmFreeway) prin care se fac înscrierile. Fiind o platformă utilizată de multe festivaluri internaționale, ea intră în radarul cineaștilor de peste tot din lume, care pot descoperi astfel și BIDFF.

De ce tema zone (ne)sigure

Simona: Pentru că tot ceea ce ni se întâmplă azi e nesigur. Trăim o perioadă în care nu este sigur dacă vom avea resurse financiare să supraviețuim sau dacă va exista pace la nivel mondial.
Este la fel de nesigur ce rol jucăm noi ca artiști în medierea acestei situații, dacă ceea ce facem mai prezintă interes pentru publicul larg și dacă propria noastră industrie nu a devenit o oglindă a lumii în care trăim, o oglindă pe care o acoperim cu ceva de fiecare dată când nu ne convine ceea ce ne arată. Între sigur și nesigur, rolul artistului în comunitatea locală și globală se renegociază în prezent și e normal să conștientizăm acest lucru.

Anamaria: Treaba asta cu alegerea temei pentru mine a ajuns să fie un quilty pleasure. Abia aștept în fiecare an să văd cu ce idee vine Simona, și recunosc că mă surprinde mereu și nu înțeleg cum reușește de fiecare dată să propună o temă care se potrivește mănușă cu ediția respectivă a festivalului.

Noutățile BIDDF #8 

Simona: Principala noutate a BIDFF este integrarea unor filme, lucrări VR sau conferințe, care vorbesc despre corpuri în pericol, dar fără a utiliza un limbaj pe care de obicei îl definim ca dans. Am ales să ne extindem aria de interes a festivalului către artiști cu un discurs puternic, părăsind voit teritoriul unor încadrări stilistice, mai mult sau mai puțin elitiste.
Tot noutate este și faptul că am pregătit o nouă secțiune dedicată comunității, care conține evenimente precum tururi ghidate în Oborul cinematografic sau filme de dans pentru vârstnici.

Anamaria: Festivalul se va desfășura în locațiile Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemax Veranda, Gradina cu Filme – Cinema & More, Fabrica Grivița, /SAC @ MALMAISON și Centrul Național al Dansului.
M-aș bucura mult să nu ratați documentarul despre David Bowie, Moonage Daydream, care va fi proiectat pentru prima dată în România.

Cum stăm în România cu filmele de dans

Simona: Având în vedere că în România nu stăm bine deloc cu producția și distribuția de dans, și nici în industria filmului nu se arată vremuri prea luminoase, este evident că întâlnirea dintre cele două domenii suportă toate lipsurile provenite din ambele. Filmul de dans este o inovație. Inovația de obicei apare într-un sistem în care lucrurile merg cât de cât bine. Se fac filme de dans la noi în țară, dar în număr destul de mic și cu resurse aproape inexistente.

Este important să recunoaștem că există și o lacună la nivel de educație în ceea ce privește filmul de dans. Încercăm să suplinim această lipsă de pregătire prin aducerea la București a unor profesioniști din afara țării, care să predea bazele, dar nu putem suplini, în patru zile de festival, ceea ce ar trebui studiat ca subiect în cadrul universităților din țară.

Anamaria: Eu o să fiu mai pragmatică și o să spun că nu stăm neaparat prost, având în vedere că avem și anul acesta o secțiune competițională dedicată scurtmetrajelor de dans naționale.
Separat, noi am reușit vara asta să filmăm un nou scurt de dans, care a avut un buget mult mai mare decât cele realizate anterior, a beneficiat și de sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, deci aș zice că suntem pe o pantă ascendentă.

Simona Deaconescu, cum e Anamaria Antoci?

Simona: Ambițioasă, de încredere, generoasă. Obișnuia să fie foarte optimistă, dar, ca mulți dintre noi pe parcurs a înlocuit optimismul cu o doză necesară de pragmatism, fără de care nu putem dezvolta nimic în România.

Anamaria Antoci, cum e Simona Deaconescu?

Anamaria: Autodidactă, loială. Chiar dacă este o forță a naturii, aparent de neclintit, are nesiguranțele ei și are nevoie să fie înțeleasă și sprijinită.

Ce ați învățat una de la alta în toți acești ani de BIDFF

Simona: Să comunic mai bine cu cei din jurul meu (cu toate că acest aspect este work in progress), să fiu sinceră cu mine însămi și cu cei din jurul meu, să deleg responsabilitatea și să fiu disponibilă să dau mai departe cunoștințele pe care le-am acumulat până acum, ca să pot să dezvolt o echipă. Dar cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la Anamaria este să am curajul să risc totul pentru lucrurile în care cred, fără compromis și cu demnitate.

Anamaria: Dacă vreau să fiu bună în ceea ce fac, trebuie să investesc constant oricât de multă muncă este nevoie. Dacă îmi doresc să obțin ceva, trebuie să trag și să obțin totul prin forțe proprii, să nu mă aștept că va face altcineva lucrurile pentru mine.