Ioan Hotea: Profilul artistului de operă s-a modificat vizibil. Artistul contemporan trebuie să acorde o atenție profundă în înțelegerea personajului și să sape adânc în experiențele sale de viață

Tenorul Ioan Hotea a descoperit opera la televizor, când se transmiteau concertele cu cei trei tenori. Fascinat de vocile lor, a învățat arii și canțonete după ureche, pe care le fredona mereu. Un profesor de grafică l-a încurajat să studieze canto și să își cultive talentul. A studiat Artele și apoi Canto în Baia Mare, și-a continuat studiile la Academia de Muzică din București și mai târziu cu tenorul Alberto Cupido în Italia. A fost membru al Operei Naționale din București și a cântat pe scenele din Paris, Strasbourg, Frankfurt, Viena și multe altele.

Anul acesta, Ioan Hotea este solist al Concertului Regal caritabil, care va avea loc pe 25 octombrie, la Ateneul Român. Fondurile strânse în urma Concertului Caritabil vor sprijini programul Tinere Talente prin care Fundația oferă burse de studiu celor mai talentați tineri artiști români. 

”Evoluția unui artist la început de drum, care depune toate eforturile cu putință pentru perfecționare, dar, din păcate, nu beneficiază de o susținere financiară, este un obstacol dureros, care, de cele mai multe ori, împiedică performanța sau chiar o stopează”, spune Ioan.

Povestim în continuare cu Ioan Hotea despre începuturile lui pe acest drum, cum s-a schimbat perspectiva lui asupra muzicii și relația oamenilor cu Opera în 2023.

Începutul în muzică

Sunt născut la Baia-Mare, într-o familie simplă, pentru care muzica nu ocupa vreun rol central. Am studiat la Colegiul de Arte din Baia-Mare, până în clasa a noua, la secția Arte Plastice, iar din al doilea semestru am făcut transferul la secția Muzică.

Declicul s-a produs undeva în vacanța dintre clasa a VIII-a și a IX-a. La televizor se transmiteau concertele cu Luciano Pavarotti, apoi cu Cei trei Tenori, fiind momentul în care am descoperit pentru prima dată acest tărâm al Operei. Am fost captivat imediat și am început să învăț cum se spune, după ureche, arii, canțonete italiene, pe care le murmuram mai mereu. Nu am conceput să fac ceva în această direcție, considerând oricum prea târziu momentul pentru a începe studiul muzicii.

Totuși, momentul decisiv s-a petrecut la o oră de grafică, domnul profesor de grafică Gheorghe Crăciun m-a auzit murmurând ceva arie în șoaptă în fața șevaletului și m-a încurajat să cânt cu toată vocea în fața clasei. Nu-mi mai amintesc mai nimic din acel moment, eram copleșit de emoție, iar reacția dumnealui a fost una decisivă. Nu am să uit niciodată, mi-a spus: ”Hotea, dumneata posezi o voce extrem de rară, poate un om la un milion se naște cu o așa voce, ar fi păcat să irosești un așa talent!” Mi-a aranjat, mai apoi, o lecție cu profesorul de la secția canto, domnul Vasile Cupșe, profesor care m-a inițiat, mi-a construit baza tehnică și alături de care am studiat până la finele liceului. Împreună am câștigat premiul întâi la Olimpiada Națională de Muzică, secția Canto Clasic, la București, în clasa a XII-a.

Cum priveai muzica la început. Cum o privești acum

Uitându-mă în spate, cred că am avut o doză destul de ridicată de stimă, încredere de sine. Mi-a fost alimentată de rezultatele imediate de la Olimpiadele Naționale unde am obținut locul al doilea în clasa a XI-a și locul întâi în a XII-a.

Primul duș rece l-am simțit la Conservatorul din București, aveam lacune din mai toate disciplinele: teorie, armonie, contrapunct etc. Îmi lipseau 9 ani de studiu, care nu erau așa de simplu de recuperat și asimilat în doar 3 ani de studiu. Au urmat discipline noi, ca Arta Actorului sau Mișcare Scenică, care au menirea să pregătească studentul pentru înțelegerea și construirea unui personaj sincer, veridic.

Cred că sunt etape firești de maturizare, cu urcușuri și coborâșuri, ca în mai toate disciplinele artistice. Cred că profilul artistului de operă s-a modificat vizibil în ultima perioadă, mă refer în special la exigențele scenice cerute de către regizori, scenografi etc. Dacă în trecut focusul principal era cântul, aptitudinile și dispoziția pentru actorie fiind pe planul doi, cred că balanța s-a mai echilibrat în prezent. Cred că artistul contemporan de operă trebuie să acorde o atenție profundă în înțelegerea personajului, a caracterului, a conflictului narativ și să fie dispus să sape adânc în experiențele sale de viață, în Eul interior, pentru a oglindi un personaj onest, sincer, dispus la orice sacrificiu în slujba actului artistic. Sunt multe de spus....

Participarea la Concertul Regal caritabil de anul acesta

Mă onorează invitația de a participa la Concertul Regal caritabil, mai ales datorită scopului nobil de susținere a tinerilor talentați, ambițioși, aflați la început de drum, dar defavorizați de suportul financiar.

Mă bucur să împart scena, pentru prima dată, cu tânăra și foarte talentata mezzosoprană Martiniana Antonie, cu maestrul Gabriel Bebeșelea, alături de care am debutat în opera Don Giovanni de W. A. Mozart, acum 10 ani, pe scena studioului de operă a UNMB, iar mai apoi pe scena Operei Naționale din București. Nu în ultimul rând, mă bucură colaborarea pentru prima dată cu Orchestra Română de Tineret, care este în sine formată din tineri instrumentiști, de certă performanță, orchestră despre care am auzit numai cuvinte de laudă.

Rolul muzicii în 2023

Rolul muzicii nu-l văd diferit în 2023, consider muzica una dintre cele mai profunde metode artistice de exprimare a emoției, a sentimentelor, este un limbaj universal care are puterea de a uni oamenii, de a rezona unul cu celălalt și a empatiza.

Într-adevăr, perioada de pandemie a fost una în care spectacolele și concertele live au fost o raritate în cazul meu, cum probabil al multora, lipsa lor ne-a determinat să înțelegem cât de important și benefic este rolul lor și cât de mult cântăresc în viața noastră. Absența lor a declanșat o poftă și un entuziasm din partea publicului la redeschiderea teatrelor, pe care le-am simțit cu certitudine, fiind copleșit de fiecare dată de emoția și aplauzele furtunoase.

Spectacolul live are menirea de a crea unicitate momentului artistic, de a crea conexiune, emoție pe cale naturală directă între artist și spectator, pe care nu văd cum un ecran ar reuși vreodată să le transmit, indiferent de nivelul tehnologic.

Cât costă susținerea performanței artistice în România

Nu am un răspuns prea documentat la această întrebare, dar cu siguranță variază în funcție de anumiți factori și, desigur, de branșa artistică. Susținerea tinerilor talentați cu aspirații și ambițioși este vitală pentru viitorul noilor generații de artiști. Rolul asumat de Fundația Regală Margareta a României de sustinere și promovare a tinerilor artiști talentați, proveniți din familii cu venituri mici, care nu-și pot dezvolta talentul din cauza lipsurilor financiare, este, desigur, deosebit de prețios.

Evoluția unui artist la început de drum, care depune toate eforturile cu putință pentru perfecționare, dar, din păcate, nu beneficiază de o susținere financiară, este un obstacol dureros, care, de cele mai multe ori, împiedică performanța sau chiar o stopează. Și mă gândesc, în primă fază, la materia primă a instrumentiștilor, la instrument, care cu toții știm de la ce sumă pornește. Toate costă: studiile de perfecționare, participarea la concursuri, audițiile, traiul de zi cu zi etc. Este foarte trist ca tineri înzestrați cu un talent atât de rar și prețios să fie nevoiți să abandoneze pentru simplul fapt că nu beneficiază de fonduri, de vreun sprijin financiar pentru a se înscrie la un concurs internațional, la o audiție sau masterclass.

Ce ai învățat cel mai important despre muzică

În mod cert, Muzica mi-a modelat felul de a fi, a devenit limbajul cu care mă pot exprima și defini cel mai bine. Apoi, asemănător actorilor de teatru, noi trăim într-o seară de spectacol o multitudine de sentimente, de o intensitate foarte ridicată. Parcurgem, în câteva ore, de la exuberanță la tragedii, iubiri, trădări ș.a.m.d.

Cred că unul dintre aspectele importante pe care le-am învățat este acela că Muzica cere implicare totală și sacrificiu. 

Ce simți înaintea unui concert

Am reușit, cu timpul, să învăț să nu mă las copleșit de emoție cu mult înaintea concertului sau spectacolului. Locul emoției este scena. În ziua spectacolului, gândurile mi le focusez înspre chestii uzuale, chestii care îmi fac plăcere, pentru a-mi fura atenția și a salva energie. Momente copleșitoare... o multitudine, ne-ar trebui o carte să le povestesc pe toate. Debuturile de la începutul carierei mele artistice au fost probabil și cele mai încărcate de emoție, pentru că nu posedam niciun fel de abilitate, experiență, pentru a le gestiona în favoarea mea. 

Cum te pregătești înainte de spectacol

Cum am spus mai devreme, toate eforturile pentru pregătirea actului artistic trebuie să fie finalizate până în ziua spectacolului. În ziua spectacolului, mă trezesc mai târziu, verific starea vocală, fac jumătate de oră sport și apoi program de voie până cu patru ore înainte de spectacol. Masa de prânz o iau mai târziu, la ora 14, apoi, pentru reîmprospătare, parcurg din nou partitura acasă și plec pozitiv spre teatru. Ceea ce urmăresc este să nu pun extra presiune pe mine.

Fiind perfecționist exagerat, nu-mi pot accepta greșelile și am tendința să mă biciuiesc pentru fiecare. Așadar, încerc să fiu tot timpul unul cu personajul și să-mi păstrez focusul minții doar pentru punctul prezent de pe scenă. Controlul, focusul minții și al emoției reprezintă bătălia cea mai dificilă și sunt extrem de importante pentru a da un randament pozitiv pe scenă. 

Cum s-a schimbat relația oamenilor cu muzica clasică în 2023

Impresia personală este că, în general, încet, încet am revenit la perioada de normalitate de dinainte de pandemie. Am observat un număr ridicat de cântăreți tineri, cu voci superbe și cu un nivel înalt de pregătire cărora li se oferă șanse de a debuta în teatrele de prestigiu mult mai devreme decât în trecut. Chiar dacă riscantă, o consider o inițiativă pozitivă. Prezența tot mai multor tineri în sălile de teatru este, de asemenea, un sentiment foarte plăcut și un plus pentru noi toți.