Fără buget, fără echipă de filmare, fără limite impuse, fără așteptări, fără aprobări. Un film-experiment. Regizorul Alecs Nastoiu și actrița Rina Gri au realizat un film în doi despre experiențele digitale și paradoxul singurătății unei lumi conectate non stop. În paralel, au făcut și un documentar care spune povestea din spatele poveștii, pe care l-au transformat intr-un vlog pe YouTube. Prin această serie de video-uri „behind the scenes”, Alecs și Rina speră să-i încurajeze și pe alții să-și urmeze ideile creative și să arate că e posibil să creezi chiar și în condiții limitate.
"În momentul în care nu mai aștepți aprobări, îți dai seama câtă libertate ai de fapt. Poți să experimentezi. Poți să-ți urmezi instinctul. Poți să faci un film care nu se încadrează în niciun sistem - pentru că nici nu ceri permisiunea să intri într-unul", spune Rina.
Alecs și Rina sunt la al 5-lea proiect creat împreună. Recent, au lansat lungmetrajul „Secretul Insulei Pin-Up”, un basm psihologic care explorează temele vindecării și ale descoperirii de sine. Filmul a obținut premiul pentru „Best Production Design” la Festivalul de Film Sci-Fi din Boston și a avut premiera națională la TIFF România.
Povestim cu ei în continuare despre noul lor film, care se află în postproducție, temele care îi inspiră, negocieri creative, unde se intersectează vieții personale cu cele artistice.
Ghid de supraviețuire al artistului în România
Alecs: Pagina unu ar zice ceva de genul: „Nu aștepta condițiile ideale - finanțare, recunoaștere, echipă. Începe!” Pentru că dacă aștepți să-ți dea sistemul undă verde, s-ar putea să nu începi niciodată.
La noi, „supraviețuirea” a însemnat să renunțăm la conceptul de cum trebuie să fie făcut un film și să ne concentrăm pe ce aveam: o idee, o cameră de filmat și pe noi doi.
Rina: Și ce e frumos e că, în momentul în care nu mai aștepți aprobări, îți dai seama câtă libertate ai de fapt. Poți să experimentezi. Poți să-ți urmezi instinctul. Poți să faci un film care nu se încadrează în niciun sistem - pentru că nici nu ceri permisiunea să intri într-unul.
Temele care vă inspiră
Alecs: Una dintre temele la care tot revenim - mai ales în proiectul ăsta - e singurătatea. Dar nu singurătatea clasică, ci paradoxul de a te simți izolat într-o lume în care ești conectat non-stop.
Ne atrage și ideea de intimitate (privacy). E un subiect uriaș azi. Și în povestea asta chiar vezi cât de fragilă e - cât de ușor dispare intimitatea online și cât de ciudat poate fi să știi că tot ce faci e urmărit.
Rina: Da, și ne jucăm mult și cu contrastul ăsta dintre analog și digital. Lumea digitală a schimbat complet felul în care ne conectăm, cum aflăm lucruri, cum păstrăm amintiri.
Dar în același timp, poate să ne rupă de realitate.
Când totul e despre ecrane, filtre și notificări, parcă uităm să ne bucurăm de lucrurile simple - gen un apus de soare sau cântecul păsărilor.
Așa că în filmul nostru, punem în contrast experiențele digitale cu cele analog, ca să arătăm tensiunea asta. Nu e un mesaj anti-tehnologie. E mai mult despre găsirea unui echilibru. Despre a observa și a aprecia ce e real.
Alecs: Și… AI-ul are și el un rol important în film - dar nu intrăm acum în detalii, ca să nu stricăm surpriza.
Amprenta artistică
Alecs: Cred că semnătura mea artistică, ca scenarist și regizor, vine dintr-o abordare experimentală. Mereu caut o formă nouă de a spune o poveste. Nu mă interesează să repet formule - sau să mă repet pe mine. Vreau ca de fiecare dată să încerc altceva.
Și mai e un lucru care revine des în ce fac: îmbin ficțiunea cu realitatea. E un fir care trece prin aproape toate proiectele mele.
Ideea filmului
Alecs: Nu voiam să mai aștept condiții „ideale”. Voiam să fac următorul film cât mai repede - și, în același timp, voiam să experimentez. Așa că am scris un scenariu care să se potrivească provocării: să folosim doar ce avem - obiecte personale, echipamentul nostru - și să facem un lungmetraj low-budget, fără echipă. Doar noi doi, ocupându-ne de tot ce ține de filmare și testându-ne forțele să vedem cât de departe putem merge așa.
Aproape tot filmul o are în prim-plan pe Hazel, personajul jucat de Rina. L-am scris în așa fel încât să nu pară un one-woman show. Chiar dacă celelalte personaje importante nu apar fizic, le auzim vocile. Ei dezvoltă o narațiune paralelă cu cea a lui Hazel și o construiesc povestea din spatele camerei.
Rina: A fost și o alegere care a simplificat procesul de filmare - n-a trebuit să coordonăm mai mulți actori pe set, și a fost mai simplu și din punct de vedere al sunetului. Ceea ce conta mult, pentru că și de sunet ne-am ocupat tot noi.
Povestea
Alecs: E un „slow-burn thriller”- despre supraveghere, obsesie și granița fragilă dintre a fi martor și a deveni participant, în era digitală.
Povestea o urmărește pe Hazel - o fotografă liberă și nonconformistă, care se înscrie într-un reality show ca să-și poată finanța expoziția de vis din New York.
Dar, odată ajunsă acolo, își dă seama că face parte din ceva mult mai tulburător. Se trezește prinsă într-o lume controlată de voci invizibile și sisteme pe care nu le poate înțelege pe deplin.
Și, cu cât înaintează, cu atât devine mai greu de spus ce e real și ce nu.
Cea mai grea parte
Rina: Cea mai grea parte a fost că am făcut totul singuri. Fără echipă, fără asistenți, fără oameni de producție. Ne ocupam de filmare, decor, sunet, locații, recuzită, costume, lumină - toate în același timp.
Și, pe lângă toate astea, trebuia să rămânem concentrați pe rolurile noastre principale: regie și actorie. Să fim suficient de prezenți încât povestea să rămână emoțională și autentică.
Când faci un film complet pe cont propriu, tot timpul „joci la dublu” - pregătești lavaliera în timp ce repeți replicile, sau aranjezi recuzita în timp ce te gândești la unghiuri și mișcări de cameră.
Dar, sincer, chiar ne-a plăcut experiența asta - a fost o aventură în toată regula.
Un film independent cu resurse limitate
Alecs: Cum ziceam și mai devreme, totul începe cu scenariul. Dacă vrei să faci un film independent, fără buget mare, trebuie să-l scrii în așa fel încât să se potrivească cu resursele pe care le ai.
Partea bună e că limitele pot deveni un avantaj. Dacă le vezi așa, o să te mire câte idei neașteptate pot apărea din ele.
Rina: Cât despre reziliență - a trebuit să ne demonstrăm nouă că se poate. Că provocarea pe care ne-am pus-o chiar e realizabilă. Asta ne-a ținut în mișcare.
Și ca să reușim, am avut nevoie de disciplină. Să fim riguroși cu noi, să ne ținem de plan, să continuăm - și să credem în ce facem. Pentru că nu era nimeni altcineva prin preajmă care să ne împingă de la spate.
Compromisuri. Avantaje
Alecs: Toate compromisurile le-am făcut în faza de scriere. La fiecare draft al scenariului tăiam ce nu se putea face în condițiile noastre. Dar exact asta ne-a dat și libertate - puteam schimba scenariul oricând, chiar și în timpul filmărilor.
Am avut libertatea artistică să ne urmăm intuiția, să testăm idei, să le ajustăm până când funcționau.
Rina: O altă libertate a fost timpul. N-aveam niciun program impus, doar ritmul nostru. Fără presiunea de a da explicații. Ne-am pus singuri termenele, am experimentat și am filmat până când am simțit că rezultatul e cel dorit.
Povestea din spatele poveștii
Alecs: Asta a fost, de fapt, una dintre cele mai grele părți - să facem două proiecte în același timp, doar noi doi. Unul e filmul în sine, iar celălalt e documentarea întregului proces de lucru.
Rina: Ideea pentru „making of” a venit ca o provocare, din dorința de a documenta tot parcursul - să arătăm ce înseamnă, de fapt, să faci un film complet pe cont propriu.
Planul e să continuăm până la premieră și lansarea filmului, arătând toate dificultățile și micile victorii. Un parcurs real, brut și nefiltrat.
Alecs: Prin această serie de video-uri „behind the scenes” (denumită Film by Two), sperăm să-i încurajăm și pe alții să-și urmeze ideile creative - chiar dacă nu beneficiază de condițiile ideale.
Cum a început vlogul
Rina: Am început să publicăm serialul-documentar „Film by Two” pe canalul nostru de YouTube acum câteva luni, în timp ce lucram la prima variantă de montaj a filmului.
Alecs: Ne-am gândit că, dacă oamenii văd mai întâi procesul de creație - doi oameni încercând să facă un lungmetraj - o să fie curioși să vadă produsul final.
Și invers: dacă cineva vede filmul mai întâi și află că a fost făcut doar de noi doi, sigur o să vrea să vadă cum am reușit. Așa că funcționează în ambele direcții. Și de aceea am decis să nu așteptăm lansarea filmului ca să începem publicarea vlog-ului.
Intimitatea din spatele camerei
Rina: Uneori ne-am simțit un pic ca Hazel - personajul din film - tot timpul filmați, tot timpul observați. Așa că, într-un fel, am explorat temele filmului chiar din interior.
Alecs: Dar, în cazul nostru, noi suntem cei care decid ce ajunge să fie expus. Asta ne-a dat spațiu să rămânem sinceri, vulnerabili și reali pe tot parcursul.
Pentru noi este important ca vlogul să nu devină doar „conținut”, ci să rămână ancorat în adevăr.
Granițe între viața profesională și cea personală
Rina: S-a amestecat. Fără granițe. Suntem genul ăla de cuplu creativ care, odată ce intră într-un proiect, nu se mai poate opri din vorbit despre el - nici măcar în zilele libere.
Alecs: Dar nouă ne place stilul ăsta de lucru. De fapt, ăsta e al cincilea proiect de film pe care îl facem împreună.
Iar la filmul ăsta, chiar dacă ne-am împărțit rolurile, am colaborat constant pe toate planurile. Așa că, la final, putem spune sincer că a fost un efort egal din partea amândurora.
Negocieri creative
Rina: Este mult brainstorming, dar nu există negocieri propriu-zise - suntem mereu pe aceeași lungime de undă și mergem în aceeași direcție. Avem chiar și o glumă între noi, că avem o „minte comună”. Dacă unul dintre noi vine cu o idee, celălalt o susține, o testăm și apoi vedem împreună dacă funcționează - și, de cele mai multe ori, gândim la fel.
Alecs: Dar avem, în schimb, niște negocieri destul de serioase cu vremea - sau cu locațiile, sau cu lumina naturală - când lucrurile nu ies cum am planificat.
Rina: Și, sincer, e destul de amuzant să ne vezi cum dezbatem toate chestiile astea.
Reacții
Alecs: Suntem încă la început pe YouTube, creștem încet comunitatea și învățăm din mers. Dar reacțiile de până acum au fost foarte pozitive. Avem deja câțiva abonați care abia așteaptă să vadă filmul.
Ce ne-a surprins e că oamenii găsesc vlogul amuzant și destul de ironic. Când ești prins în procesul de filmare, nici nu-ți dai seama prin câte momente ciudate sau stânjenitoare treci, de fapt.
Rina: Și o prietenă mi-a zis că are senzația că se uită la un reality show - lumea e curioasă ce o să se întâmple în următorul episod.
Ceea ce ne-a făcut să realizăm, din nou, că trăim un fel de experiență ca Hazel… doar că în propriul nostru „reality”.
Ce ați descoperit despre voi doi
Alecs: Am descoperit că ne descurcăm surprinzător de bine să vorbim constant cu camera de filmat și să ne arătăm viața personală exact așa cum e - fără măști, fără roluri. La început nici nu eram siguri că suntem pregătiți pentru asta.
Dar, culmea, te obișnuiești atât de repede, încât nici nu mai simți că e camera acolo. Ajungi să o uiți complet.
Sunt o grămadă de momente ciudate, stângace, pe care acum un an nici nu ne gândeam că le-am putea include. Dar acum… chiar nu ne mai pasă. Asta suntem - și suntem unici în felul nostru. Nu e nimic de ascuns.
Rina: Să lucrăm la serialul-documentar a fost ca și cum am reciti un jurnal și am analiza cum am ajuns să luăm anumite decizii. Am realizat că, în multe momente, am avut noroc.
Când ne-am urmat intuiția și am avut încredere în instinct, au apărut mici „miracole” care au făcut lucrurile să funcționeze.Și când ceva n-a mers cum am planificat, de fapt însemna că undeva foarte aproape, exista o soluție mai bună.
