Pentru Alina Ionescu, bijuteria a devenit felul în care sculptura poate ieși din spațiul obiectului și poate ajunge să aducă o poveste, o amintire și o parte din identitatea celui care o poartă.
Cu o primă colecție creată pentru brandul său, Atelier Mascari, a fost prezentă la Romanian Jewelry Week. "Măști" este o colecție inspirată din tradiții și ritualuri vechi. Alina s-a întors la măștile ceremoniale românești și a ales patru dintre personajele lor cele mai vechi: Capra, Ursul, Moșul și Baba. Le-a modelat în ceară pierdută, urmărind la fiecare trăsătura care îl definește atât de bine încât nu ai nevoie de nicio explicație ca să știi cine e.
"Mă atrage în special ideea de transformare. Prin mască, omul devine un personaj, iar ceea ce îți este familiar capătă dintr-odată mister", spune Alina.
Cum a fost începutul ei în creația de bijuterie, ce o inspiră, cum a fost procesul de creație pentru colecția Măști, despre ritualuri și frumusețe, povestește Alina Ionescu mai multe în rândurile de mai jos:
Din parcursul tău către creația de bijuterie
În copilărie puteam să stau ore întregi desenând și modelând forme mici din plastilină. Mă fascinau miniaturile și posibilitatea de a face cu mâinile mele lucrurile pe care mi le imaginam. Mama picta, iar eu îi arătam de fiecare dată ce mai creasem. Fără să-mi dau seama atunci, cred că deja căutam un fel de limbaj prin care să mă exprim.
Legătura cu sculptura a crescut firesc din această joacă. Mi-a plăcut să construiesc formă și volum, să descopăr cât poate spune un obiect prin textură, expresie și prezență. Mă atrăgea felul în care ceva ce exista doar în imaginația mea putea deveni un lucru pe care îl țin în palmă.
Bijuteria a apărut mai târziu, în 2019, la Assamblage. Când am turnat prima piesă în argint, am înțeles că pot face sculptură care se poartă. Forma putea să mă însoțească, să fie aproape de corp, să intre în viața de zi cu zi. A urmat o pauză de câțiva ani, dar în 2025 m-am întors, de data aceasta ca să rămân.
Etapele de formare
Primele mele exerciții au fost foarte intuitive. Modelam și desenam, mai ales chipuri. Expresiile lor se schimbau odată cu stările mele: uneori erau vesele, alteori triste. Privind acum în urmă, găsesc o legătură între chipurile pe care le desenam atunci și măștile pe care le fac astăzi. M-a interesat mereu cât poate spune o expresie.
Cursurile de la Assamblage au dat o direcție acestei preocupări. Acolo am descoperit tehnica cerii pierdute și un mod de lucru apropiat de plăcerea mea de a modela. Ceara îmi permite să modific, să corectez și să caut forma până când sunt mulțumită de ea.
În 2026, am continuat formarea la Florența, unde am urmat cursul avansat al lui Alessandro Dari. Învățarea continuă și în atelier, prin încercări, greșeli și soluțiile pe care le găsesc lucrând la fiecare piesă.
Primele creații
Primul meu inel a început cu o mică dezamăgire. Eram la Assamblage și trebuia să alegem fiecare câte o piatră dintr-un săculeț. I-am lăsat pe ceilalți înaintea mea, sperând că îmi va rămâne și mie una dintre cele frumoase. M-am ales cu o piatră verde, cu o formă ciudată, cu care nu știam prea bine ce să fac.
La început, am construit în jurul ei ceva care semăna cu o talpă de picior. Era felul meu de a protesta. A ieșit un inel surprinzător, apreciat inclusiv de profesori.
Îmi amintesc bine bucuria aceea. Pornisem fără prea multă convingere și ajunsesem să fac o piesă care îmi plăcea. Experiența mi-a dat curaj să continui.
Ce te inspiră acum
Mă inspiră lucrurile care rămân cu mine: o amintire, un chip, o stare pe care nu reușesc să o las în urmă. Colecția Măști a pornit tocmai dintr-o astfel de amintire.
La cursuri eram încurajați să ne folosim propria imaginație și să nu căutăm imediat răspunsuri în lucrările altora. Am luat sfatul atât de în serios, încât o vreme am evitat cu bună știință să mă uit la ce fac alți bijutieri. Voiam să văd, mai întâi, ce pot găsi singură.
Astăzi încerc să păstrez această libertate și să am răbdare cu ideile mele. Contează să mă regăsesc în ceea ce fac. Dacă o piesă nu mă convinge pe mine, simt că mai am de căutat.
Procesul tău creativ: cum devine o idee o bijuterie
Încep cu o schiță în agendă. Notez ideea cât e proaspătă, apoi o las o vreme și mă întorc la ea. Când simt că s-a conturat și am liniștea necesară, trec la lucrul în ceară. Modelul este apoi transpus în argint prin turnare, după care urmează curățarea, finisajul și patina.
Cel mai greu este să am o idee care mă atrage, dar care încă nu se leagă. Îmi dau seama că lipsește ceva, fără să pot spune întotdeauna ce. În astfel de momente, mă ajută să o las deoparte și să revin.
Iar partea cea mai frumoasă a întregului proces e clipa în care știu ce am de făcut. Dispar ezitările și apare nerăbdarea aceea de a ajunge la atelier. Vreau să văd forma ieșind din mâinile mele.
Relația româncelor cu bijuteriile
Cred că bijuteriile spun multe despre felul în care o femeie se vede și alege să se arate celorlalți. Din ce observ în jurul meu, alegerea lor are adesea ceva foarte personal: gust, sensibilitate, o amintire sau pur și simplu bucuria de a purta un obiect în care te regăsești.
În cazul colecției Măști, mă emoționează când cineva recunoaște într-o piesă ceva din propria copilărie. Oamenii vin cu amintirile lor despre sărbători, tradiții, bunici. În acel moment, bijuteria capătă un înțeles care le aparține. Mi se pare una dintre cele mai frumoase întâlniri dintre ceea ce fac eu și cei care îmi descoperă lucrările.
Bijuteria între formă de artă și de manifest personal
Eu mă apropii de bijuterie prin sculptură. Mă interesează forma, expresia și cât de mult poate transmite un obiect atât de mic. Din acest motiv, pentru mine legătura cu arta este firească.
Faptul că piesa poate fi purtată îi adaugă o dimensiune care mă atrage foarte mult. Ajunge aproape de cineva, este aleasă, devine parte din felul în care acea persoană se exprimă. Ideea pornește de la mine, dar viața obiectului continuă alături de cel care îl poartă.
Colecția „Măști”, despre concept și creație
Totul a pornit când m-am gândit la participarea la Romanian Jewelry Week. Numele evenimentului m-a făcut să mă întorc la lucrurile pe care le asociez cu rădăcinile mele. Așa mi-au revenit în minte sărbătorile de iarnă din copilărie și oamenii mascați care veneau la colindat.
Îi priveam fascinată. Nu știam cine se ascundea în spatele măștilor și tocmai misterul acesta făcea totul atât de intens. Mi-am dat seama că am în amintirea aceea un punct de plecare care mă reprezintă.
Prima piesă a fost o mască cu coarne, pe lână brută. De acolo, colecția a crescut treptat. În ea se regăsesc Capra, Ursul, Moșul și Baba. Am urmărit expresia fiecărui personaj, trăsătura prin care îl recunoști: prezența blănii la Urs, chipurile brăzdate la Moș și la Babă. Lucrând la ele, am putut reveni la lumea aceea și am început să-i dau propriile mele forme.
Ce te-a atras la ritualurile vechi și de ce ai vrut să le transpui în bijuterie
Mă atrage în special ideea de transformare. Prin mască, omul devine un personaj, iar ceea ce îți este familiar capătă dintr-odată mister. Mă interesează și legătura cu măștile pe care le purtăm în viața de zi cu zi, cu felurile în care alegem să ne arătăm sau să ne protejăm în fața celorlalți.
Mi s-a părut firească trecerea spre bijuterie: masca însăși capătă sens atunci când este purtată. Am păstrat legătura cu lumea ei și prin materiale, alăturând argintului lâna naturală și pielea. Texturile lor aduc în piesă ceva din prezența măștilor tradiționale. Îmi doresc ca obiectul să păstreze această legătură și, în același timp, să poată primi o semnificație personală pentru cel care îl poartă.
Prima colecție pentru brandul tău, Atelier Mascari. Ce spune despre tine
Spune, în primul rând, că am nevoie să cred în ceea ce fac. Măști este o colecție de care mă simt foarte apropiată, iar pentru un început mi s-a părut firesc să aleg o poveste care îmi aparține.
Fiecare piesă m-a emoționat în timp ce o lucram. Sper ca această implicare să se simtă și atunci când cineva o privește. Mă bucură și faptul că o amintire atât de personală a căpătat consistență: acum are o formă, o greutate, poate fi ținută în palmă.
Participarea la Romanian Jewelry Week
Romanian Jewelry Week este prima întâlnire a colecției cu publicul. Până acum, am cunoscut fiecare piesă prin timpul petrecut lucrând la ea. Am fost curioasă să văd ce descoperă ceilalți în aceste forme și ce le transmit. M-am bucurat să le prezint alături de lucrările altor creatori.
Mi-am dorit să întâlnesc oameni care înțeleg relația aceea foarte personală dintre un creator și piesele lui: răbdarea, îndoielile, bucuria când o formă se leagă. M-am bucurat să aduc aici ceva al meu și să simt că fac parte dintr-o comunitate în care fiecare își poate păstra felul de a vedea și de a crea.
Cum vezi locul bijuteriei românești pe scena internațională
Cred că avem multe de spus atunci când pornim de la lucrurile pe care le cunoaștem și le trecem prin propria sensibilitate. Tradițiile, simbolurile și poveștile locale oferă multe posibilități de explorare. Contează ce descoperă fiecare creator în ele și cum le dă o formă actuală.
În cazul meu, măștile sunt legate de o experiență personală, dar mi-ar plăcea ca piesele să trezească interes și în cineva care le întâlnește pentru prima dată, fără să le cunoască originea.
Aici văd potențialul bijuteriei românești pe scena internațională: în capacitatea de a porni dintr-un loc foarte precis și de a crea ceva în care se pot regăsi oameni cu experiențe diferite.
Mai departe cu brandul tău
Îmi doresc ca Atelier Mascari să crească odată cu mine. Nu am stabilit de acum temele următoarelor colecții. Vreau să las loc lucrurilor care mă vor preocupa și pe care voi simți nevoia să le explorez.
Piesele din colecția Măști sunt unicat. Pentru mine contează relația cu fiecare obiect în parte, timpul în care îl caut și felul în care ajunge să mă reprezinte. Formele și poveștile se pot schimba de la o colecție la alta, dar vreau să păstrez această sinceritate în felul în care lucrez.
