Cui ii place sa se simta manipulat? Ce sanse mai are cineva sa ne convinga atunci cand detectam cea mai mica intentie ca vrea sa ne tenteze sa facem ceva ce i-ar putea folosi lui? Se pot numi "prieteni" oamenii acestia profitori? In viata reala respingem persoanele care sunt simpatice pentru a obtine ceva de la noi. Dar online? Cum ne comportam acolo cu cei pe care ii cunoastem si ce sanse are un brand sa se infiltreze in cercul nostru de prieteni fara sa creeze senzatia ca vrea sa ne seduca si apoi sa ni se vanda la suprapret? Dupa cum v-ati dat seama deja, incerc sa va tentez sa cititi un articol despre promovarea neconventionala a brandurilor, dar online.
Haosul creat de web 2.0
Prea multe aplicatii, prea multe feed-uri, prea multe retele sociale, prea multe conturi, prea multe parole, prea multi "prieteni" care apar asa in inbox de nicaieri, plini de entuziasm si semne de exclamare, cu mesajul "add me as a friend!!!". Acum ca ne-am obisnuit cu fenomenul si ca nu mai suntem coplesiti de noutatea lui, toate request-urile acestea de recunoastere publica a relatiei de un fel sau altul cu o anumita persoana ne fac sa ne punem problema: "is this person really my friend?". Care sunt de fapt beneficiile pe care le aduce replicarea online a vietii noastre sociale si este timpul petrecut facand asta pierdut sau castigat? Ce se intampla atunci cand persoana care ne cere prietenia nu e o persoana, ci un brand care s-a hotarat sa iasa din chenarul bannerelor si sa se promoveze neconventional online?
