Oare ce simte un brand manager cand primeste pe mail filmele din magazine in care sute de consumatori se bat pe produsele lui? Se simte ca un parinte mandru atunci cand profesorul de romana si cel de matematica se intrec care mai de care sa-l atraga pe fiul lui la olimpiada? Sau se simte frustrat pentru ca simte ca oamenii aia se bat pe un pret, nu pe brand-ul de pe bonul fiscal?
Bormasina, sora cu romanul
Toti am vazut la un moment dat o stire in care consumatorii se bateau pe produsele aflate la promotie in imbulzeala specifica unei deschideri de magazin. Ma scuzati, dar n-am gasit un video mai ilustrator decat la Antena 3, care pare ca in 2010 nu era inca asa aproape de paturile sarace incat sa se abtina sa faca misto.
Eh, de ras, radem cu totii, ca doar n-om sta sa plangem vanzand cum se transforma o gramada de pensionari aparent inofensivi intr-o constructie sociala specifica junglei. Gorila-lider se urca pe schela si imparte bormasini celorlalti asa cum ar imparti banane in jungla. Iar ei se bucura si vor mai mult. Poate ca mixul de amuzant, trist, dezumanizat si destul de "SOCANT!" ii permite unui jurnalist sa suprapuna un soundtrack din Star Wars pentru a obtine un efect amuzant.
