Cuplu client-agentie cautam terapeut sa ne salveze relatia

Cand ne intalnim prima oara, se lasa cu scantei. Atractia este imediata. Agentia isi povesteste trecutul, clientul zambeste. Clientul prezinta un plan de viata comuna, agentia este fericita si spune DA. Dintr-o data, toate lucrururile se leaga.

Incepem viata comuna. Clientul descopera ca agentia nu vine atat de devreme acasa pe cat a promis si nici nu-i ghiceste gandurile asa cum parea la prima intalnire. Agentia, la randul ei, este usor dezamagita cand descopera ca vacantale exotice pe care le planificasera ajung sa se intample, din lipsa de bani, doar la Marea Neagra. Este un moment ciudat, dar il trecem repede. Ne vom invata, vom gasi o varianta sa traim impreuna.

Si chiar gasim. Traim impreuna cativa ani, cu bune si rele. Avem momente extraordinare si momente mai putin reusite, ne mai certam din cand in cand, dar e ok. Ne-am obisnuit unul cu altul si stim cum sa ne luam ca sa ne intelegem.

La un moment dat, lucrurile incep sa se strice. Amandoi am intrat in rutina si parca simtim nevoia de ceva nou. Clientul devine distant, agentia nu mai are energia sa-l surprinda. Apar tensiunile si reprosurile. Amandoi se simt nedreptatiti, se inchid in ei.

Clientul intalneste intr-o seara in oras o alta agentie, care ii aminteste de agentia lui la inceputuri. Cand era proaspata si creativa. Si pe drumul spre casa, se intreaba: cum ar fi daca?

Am intalnit in viata de agentie de nenumarate ori acest scenariu. Relatii lungi care merg foarte bine si ajung intr-un moment de rascruce. Aceiasi oameni, facand lucruri mai mult sau mai putin aseamatoare, intra in rutina. E momentul critic in care se trimit invitatii la pitch.

Am fost de ambele parti: relatia oficiala neglijata si neglijenta, dar si amanta imbietoare, care promite luna de pe cer.

Din primul caz, am ramas cu regrete. Fiindca am acceptat situatia fara sa lupt, fiindca n-am avut maturitatea sa trec peste orgoliul ranit si socul lipsei de incredere in noi. Am avut atitudinea de tip mioritic, am privit de la distanta cum ni se intampla.

In viata reala, in astfel de momente, cuplul merge la terapie sau face un copil. In viata de agentie, care este oare secretul?

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Sectiune


Comentarii

anton mihai
acum 9 ani
Daca ne imaginam mai mult decat trebuie riscam sa ne suparam pe noi finalmente ca nu am stiut sa alegem. Si la o analiza mai pragmatica, ne dam seama ca realmente este o loterie a caracterelor. Poate nici noi la randul nostru nu suntem intotdeauna ce asteapta cealalta parte. Singura diferenta vine din nedreptatea ca "lupta" nu e fair. Suntem aruncati in prima linie. Daca murim ei se retrag si ne acuza de nepregatire. Exista cazuri cand se lupta cot la cot. Pentru astea mergem mai departe. Murim poate azi dar renastem maine din propria... ce poetic. Ma opresc ca ma dau lacrimile.

Concluzie.

E greu dar merita. Si e valabil pentru amandoua partile. Adevarul este ca vina e la mijloc intotdeauna. Si nu trebuie sa fim toti prieteni cu toata lumea, de fapt. Ar fi plictisitor.

ps: ai uitat de divort, in viata reala.

Marian Mircea
acum 9 ani
Este firesc, precum in orice afacere, ca fiecare sa stie cat mai multe despre potentialul celuilalt. Agentia vrea eternitatea legaturii, clientul insa vrea sa beneficieze/plateasca atat cat ii trebuie lui. Deci, se aplica formula : "nici nu ne-am luat bine, caci suntem deja divotati !".

Agentia nu trebuie sa se comporte ca si o musca inainte de ploaie. Am exagerat putin, dar asta-i idea. Important este sa-l tratezi pe client atat cat are el nevoie si sa te retragi. Mai bine sa-ti duca dorul, dacat sa-ti evite privirea.

Cornel Aurelian
acum 8 ani
Daca tot se fac paralele cu viata reala,atunci sa mai adaugam o teorie in paralel cu viata reala precum terapia sau a face un copil si,incepem cu intrebarea reala "Care este secretul unui mariaj longeviv?"Din punctul meu de vedere(adica experienta)secretul se numeste COMPROMIS.Lasa el putin asigurandu-se ca ea "vede" gestul si,lasa si ea de la ea.In mariajul Client-Agentie paralelul compromisului ar fi NEGOCIEREA.Lasa Agentia de la ea si lasa si Clientul de la el.Suna logic?Poate ca da,dar doar in viata reala pentru ca toata teoria compromisului/negocierii este una REGRESIVA,ci nu una PROGRESIVA,sau cel putin de plafonare.Sa ne reamintim,in fond,ca este vorba despre BUSINESS.Iar in business,ca si in dragoste si razboi,TOTUL ESTE PERMIS.Dar despre teoria asta...ora urmatoare.