Ce i-a lasat mostenire Chisinaul a fost un soi de idealism, caruia el i-a adaugat sensibilitatea romaneasca si pragmatismul occidental. Spune ca "primii ani in Bucuresti au fost cei mai infometati, dar si cei mai frumosi"; intrarea pe piata de aici si-a facut-o printr-un portret al lui Eminescu la bustul gol, cu celebra-i semnatura tatuata pe umar."M. Eminescu" a fost prima lucrare vanduta aici de Roman Tolici.
Artist roman de origine basarabeana, Roman Tolici (de gasit si urmarit pe Facebook) si-a inceput formarea la Chisinau, dar a terminat-o la Bucuresti, unde a venit la inceputul anilor ’90. Dupa ce a urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, a terminat apoi Academia de Arta.
Intrebat fiind de ce l-a atras pictura, ne-a raspuns: "M-a atras posibilitatea de a imbina imaginatia cu realul, posibilitatea de a crea drame epice, chiar absurde, ridicate prin pictura la grad de maretie".
In timpul studentiei, Roman a activat si in publicitate; a inceput ca ilustrator la Leo Burnett. Curand, i-a fost propusa si functia de art director, dar a refuzat, nevrand sa compromita timpul acordat laturei artistice. A ramas ilustrator cu program redus vreo 10 ani, dar in cele din urma, a parasit publicitatea.
Parcursul lui ca artist plastic e un teren ce se cere explorat. Asa ca va invitam sa o faceti, alaturi de el, in randurile de mai jos.
Cum te-ai apucat de pictura?
In cadrul seriei Sweet Nightmares exista o lucrare numita "Sweet Nowhere" - un peisaj inverzit, stilizat idilic, cu o prapastie rosie in care se arunca multimi de oameni.
Intreaga serie s-a bazat pe amintiri personale reale, chiar daca combinate cu elemente magice, iar "Sweet Nowhere" a fost singura lucrare bazata pe amintirea unui desen pe care-l tot refaceam in copilarie, ce reprezenta multimi de oameni care cadeau in prapastie.
Sweet Nowhere, 2012
Cred ca acel desen a actionat in mare masura ca un declansator in atractia mea catre ceea ce acum se numeste pictura. M-a atras posibilitatea de a imbina imaginatia cu realul, posibilitatea de a crea drame epice, chiar absurde, ridicate prin pictura la grad de maretie.
Primele amintiri despre desen
Primele amintiri sunt mazgalituri pe pereti din casa, care i-au convins pe ai mei sa-mi ia acuarele, guase, hartie.
Intrarea pe „piata”
Sfarsitul anilor ‘90 a fost o perioada grea pentru toata lumea, iar piata de arta contemporana era cvasi inexistenta. Dupa facultate am experimentat zona literara, benzile desenate, apoi m-am concentrat pe pictura.
Una din lucrarile realizate in acea perioada a fost "M. Eminescu" - un portret tricolor al lui Eminescu la bustul gol, avand tatuata pe umar propria celebra semnatura. O lucrare manifest, care intamplator sau nu, a fost si prima lucrare vanduta. Astfel mi-am facut debutul pe aceasta "piata".
M. Eminescu, 2000
De la Chisinau la Bucuresti
A fost o trecere fireasca si dorita. Mi-am inceput scolarizarea artistica la Chisinau si am terminat-o la Bucuresti.
De la Chisinau am venit cu idealismul slav pe care l-am combinat cu sensibilitatea romaneasca si cu pragmatismul occidental. Am incercat sa iau ce-i mai bun de la fiecare. Iar primii ani in Bucuresti au fost cei mai infometati, dar si cei mai frumosi.
Perioada publicitara – cum ai intrat in industrie?
Student fiind, mi s-a propus sa lucrez la Leo Burnett ca ilustrator. Nu intentionam sa activez in acest domeniu, dar argumentul cu 2 ore pe zi in care faceam mai nimic si un salariu constant m-a convins.
La scurt timp, mi s-a propus sa fiu art director, cu un salariu adevarat, etc, dar am refuzat, ramanand pe acelasi post de ilustrator cu program redus vreo 10 ani, job care mi-a lasat in principiu timpul necesar pentru a ma ocupa de arta.
Accident in Amzei Square, 2014
Bloody Fire, 2014
Publicitatea romaneasca atunci si acum
Atunci publicitatea romaneasca era la inceput, adesea stangace, dar plina de entuziasti dornici sa invete si sa inoveze, oameni faini, instruiti in diverse domenii, care au reusit sa ridice publicitatea la standarde internationale.
Acum, eu fiind iesit din industrie, sincer, nu prea stiu ce se intampla, nici macar la televizor nu prea ma uit. Dar sunt convins ca, asa cum se facea atunci publicitate (si proasta, dar si foarte buna si inteligenta si haioasa si eficienta), asa se face si acum.
Presupun ca acum lucrurile au evoluat mult spre internet, presupun ca sunt mult mai profesioniste si presupun ca ceva din acel entuziasm totusi a mai scazut.
De ce ai parasit advertising-ul?
Am ajuns la un moment dat la saturatie, iar cand am simtit ca timpul acordat publicitatii incepe sa-mi rapeasca din ce in ce mai mult din timpul acordat artei, am hotarat sa ma dedic in intregime artei, renuntand initial la job, apoi la orice colaborare in advertising.
O asumare care mi-a dat o perspectiva reala asupra expresiei "arta cere sacrificii".
SIX, 2013
Pictori
Leonardo, pentru matematica picturii. Rembrandt pentru lumina picturii. Van Gogh pentru culoarea picturii. Picasso pentru diversitatea picturii. Polock pentru nebunia picturii.
Cum ti-ai descrie stilul?
Suprarealism cu masca de realism.
There Is No Hope, 2014
There Is No Hope (detail), 2014
There is No Future, 2015
Povestea primului tablou vandut
Am pomenit mai devreme de el. "M. Eminescu". O lucrare venita pe fondul reevaluarilor personale, dar si colective, in care am vrut sa-l readuc pe Eminescu in actualitate, transformandu-l in baiat de cartier, apropiat si cool.
Lucrarea cea mai draga
Poate voi fi dezamagitor, dar nu am asa ceva. Imi sunt cu adevarat dragi lucrarile mele doar atunci cand lucrez la ele. Cand, de la suprafata perfect alba, ajung la crearea unei lumi cu care fac cunostinta in profunzime. Atunci imi iubesc lucrarile si ma gandesc la ele tot timpul.
Odata terminate, capata propria viata. Imi sunt dragi in continuare, dar sunt cumva in afara lor.
Ce te motiveaza sa continui?
Viata. Stiu ca poate suna pompos, dar adevarul e ca ceea ce fac reprezinta viata mea si a nu continua ar insemna sa nu mai traiesc.
Alte proiecte despre care ar trebui sa stim
Tocmai am finalizat expozitia SIMVLACRVM, la Galeria Mobius, unde am expus o serie la care am lucrat in ultimii doi ani.
Ca proiect concret, in 2016 imi va aparea la editura Trei carte de artist, un proiect amplu ce include parcursul meu artistic de pana, cu un text introductiv scris de Pascal Bruckner, iar in toamna anului viitor voi expune la Galeria Triumph, din Moscova.
Ce alte proiecte si serii de lucrari se vor contura in urmatoarea perioada – le vor arata timpul si viata.
