Campania Mari Romani lansata de Televiziunea Romana, cu la fel de mare tam-tam, a suscitat dezbateri peste dezbateri, organizate sau incropite de la stanoaga, trecand prin tabloidele de rigoare si ajungand pana in mediile academice, culturale etcaetera. Buna initiativa TVR, impunatoare de repere si necesara in acelasi timp au dat sa spuna nu doar oameni de-ai casei de pe Calea Dorobanti, ci si outsideri. Derizorie, nociva sau pur si simplu gargara de dragul audientei s-au grabit sa clameze partea de neam care tre' sa fie mereu Gica Contra.
Cele doua spoturi pentru campania demarata de televiziunea publica le da, chiar daca in procente diferite, dreptate si unora, si altora. Teaser-ul cu Nastase si spotul cu Pataichin merg pe acelasi calapod: romanul Unirea sau romanca Perlan Bonux care ii stiu pe cei doi de cand erau mici si cu care se trag la o adica de sireturile de la tenisi.
Elefanti in magazinul de portelan
Cine vorbea despre demersuri cat se poate de serioase si ierarhii irefutabile are toate motivele sa se mai gandeasca atunci cand tocmai campania de promovare marseaza pe "hai sa tragem un muzeu si sa vedem cum ii putem inghesui acolo pe cei mai buni si mai drepti dintre urmasii tracilor". O campanie eficienta, bine targetata, care nu vorbeste marilor romani, ci celor mici, pusi sa arate la comanda cu degetul inspre cei mari. O campanie care poate incuraja, daca ar fi unii prea scrofulosi, comportamentele lipsite de sentiment patriotic. E insa in cele din urma doar o campanie care vorbeste intr-un limbaj devenit stereotip Dorelului din noi.
Un Nastase, care poate fi oricand trecut drept Tiriac, ii admira cu consideratie pe "Mihai, Stefan, Corvine, ai vostri stranepoti" si se simte evident stingher pentru ca este luat fara sa i se fi explicat, pare-se, prea multe si pus sa stea si el, acolo la gramada, cu lauri in cap. Marii romani sunt speriati de cuvinte mari si, la ordinul unei romance cu drept de vot si cu matura la purtator, trec la locul lor pe soclu spasiti, ca niste "scoleri" din "Pedagog de scoala noua" a lui Caragiale. Echivalentul Mariei de la Perlan este cea care in neghiobia ei il va da jos de pe soclu, nu musai pe primul ATP-ist din istorie, ca sa-l puna in loc pe crestinul si aparatorul de neam, pre numele sau Becali.
