![[Ce ne place sa uram] Nic Sarbu: Ii urim pe arogantii de occidentali decadenti, pe murdarii de refugiati fanatici. Am rafinat ura atit de mult, incit ne trezim deseori urindu-ne si pe noi insine](https://media.iqads.ro/2016/04/dnb5455-cover-850.jpg?v=201708100502)
Cu toate acestea, Nic Sarbu, jurnalist si fizician, autorul Science Friction, si semnatar de texte in Catavencii nu crede ca ura defineste prezentul. Prezentul este definit mai bine prin calatorii spatiale si cautarea tratamentelor pentru cancer. Pentru a ne da seama de asta, spune el, trebuie sa ne regasim pe undeva creierul si inima. Mai ar ajuta, de asemenea, o anumita arta, subtila, pe care o aflati la finalul textului.
Am citit acum citiva ani un articol care spunea ca, in orice discutie, atunci cind ceea ce le este prezentat oamenilor intra in contradictie cu modul lor de a vedea lucrurile, partile de creier care gestioneaza logica si ratiunea iau pauza, iar partea care are treaba cu atacurile ostile se activeaza. Pe bune, la RMN-urile functionale partea aia se aprindea ca un pom de Craciun. Iar discutia se transforma in gilceava.
Eu cred ca exact asta se intimpla cu orice subiect: precepem ideea opusa ca fiind un atac direct, o insulta, si sarim sa ne aparam. Faptul ca am coborit de la politica mare si de la religie la, vorba ta, “fumat, biciclisti, vegani” poate avea doua explicatii. In primul rind, religia si politica sint, pina la urma, subiecte complicate si delicate.
