![[Ce ne place sa uram] Ruxandra Predescu: Suntem o mica industrie de frici](https://media.iqads.ro/2016/04/ruxa-pic-cover-850.jpg?v=201711020813)
Ruxandra Predescu (Consultant comunicare & blogger, printreranduri.eu) vorbeste despre patologii de tastatura si nuantele latratului. Daca tot suntem aici, ea aduce in poveste si un mistret neprietenos.
Si apoi se intoarce la lucruri serioase. La teama care omoara si industria ei, intretinuta, pentru ca oamenii sa cumpere, in continuare, orice i-ar putea lecui.
Cred ca starea asta de tensiune – si, da, a cam devenit palpabila - vine din viata de zi cu zi, din teama zilei de maine, si toate ingrijorarile – reale sau nu – pe care le transmite media prin tot felul de titluri prapastioase!
Adica, pe de-o parte, uram de frica. Si pe de alta parte cred ca vine dintr-o dorinta dubioasa de impunere, vizibilitate, afirmare pe care retelele sociale par s-o ofere (altora!!!) la pachet cu oricare cont facut.
Eu nu cred ca urasc ceva. Adica, da, spun ca urasc ipocrizia sau prostia in combinatie cu infatuarea, chestiile astea ma scot din sarite, dar, daca ma iei la bani marunti, nu cred ca urasc-urasc ceva. Poftim: sandalele cu sosete! E ok?
E o diferenta de energie, cred. Mi-e mai usor sa ma raportez pozitiv la lucrurile misto decat imi e sa consum energie pentru a uri ceva. Sau pe cineva. Dar ma enervez adesea, totusi, ca nu sunt imuna.
