Saptamanal, de mai bine de o decada, Valentin Postolache scrie "Pastila cu viclesuguri", o revistuta dedicata tehnicilor de negociere, bogata in continut, care se intinde pe numai doua pagini. Plina de trucuri, viclesuguri de negociere si fragmente de carti comentate, eu insumi citesc Pastila din 2011 incoace. Pentru ca nu de putine ori am vazut copii punand la rusine adulti in termeni de negociat. Si sunt de parere ca trebuie sa-i invingem; sau, macar, sa incercam.
Pana sa ajunga aici, Valentin a fost: inginer energetician, director tehnic la Electrica Buzau, director de marketing printr-o alta companie si, apoi, trainer. Din fericire, de peste 10 ani n-a mai reusit sa se plictiseasca, spune el. Cam a treia sau a patra vocatie pe care si-a gasit-o, aia a fost sa fie.
Astazi am negociat cu dumnealui un scurt dialog. I-am pus putine intrebari, insa mi-a raspuns ca si cand i-as fi pus multe. A dat de la el, vasazica, si acum i-am ramas dator la urmatoarea confruntare.
Ma consideram un inginer energetician foarte bun, dar ma plictisea deja activitatea mea de director tehnic la Electrica Buzau, asa ca am aplicat pentru Programul MBA Romano-Canadian, unde am fost admis surprinzator: nu stiam destul de bine limba engleza, dupa parerea mea.
