Din categoria ONG-urilor care pun osul la treabă pentru noi toți dar sunt nevoite să o facă fără vreo susținere consistentă, astăzi îi salutăm cordial pe cei de la MonumenteUitate.org. Nu doar că-i salutăm, dar îi supunem unui tir necruțător de întrebări. Pe post de respondent din partea monumiștilor o avem pe Irina Leca, istoric de artă.
Obiectul muncii și al pasiunii lor: castele, conace, clădiri de patrimoniu. Regula jocului: revitalizarea, protejarea, susținerea și promovarea acestora. Alături de Irina se află 13 oameni: arhitecți, economiști, avocați, ingineri și PR-iști. Este un efort de grup care, din când în când, ne oferă proiecte precum Castle Break - o serie de tururi la conacele și castelele românești. Să știți, vorba Irinei, că nu avem doar Branul, ci sute de obiective ce merită văzute.
Proiectul nostru, "Monumente uitate", a apărut pornind de la o nevoie care exista deja de ceva vreme în rândul publicului. Povestea a început cam așa: în 2008, în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, la cursul de Istoria și Teoria Arhitecturii, se povestea despre situația actuală a conacelor din Țara Românească și Moldova. Întrebarea firească venită de la studenți a fost: ce se întâmplă în restul țării, în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș? Răspunsul: nu există nicio statistică actuală, nu s-au mai făcut investigații pe teren de multă vreme. Câțiva studenți au acceptat provocarea și au mers pe teren pentru a căuta, individual, răspunsul la acea întrebare.
