Relația românilor cu dansul este una complicată, dar se află pe o linie ascendentă, crede Simona Deaconescu, fondatoarea Bucharest International Dance Film Festival, aflat la a patra ediție și care va avea loc între 6 și 9 septembrie. Festivalul este gândit pentru publicul larg, dar asta nu înseamnă că publicul larg trebuie să consume "artă cu dedicație", punctează Simona, ci că trebuie investit mai mult într-un proces de educare.
Eu văd dinamica dintre artist și spectator ca una care provoacă, mai mult decât una care servește. Este un festival despre ei și despre alți oameni ca ei, care-și trăiesc viața după reguli diferite, dar, într-un final totul se rezumă la rezistență, persistență și curaj.
Tema de anul acesta este [re]tracing, adică urmele pe care timpul le-a lăsat în viețile oamenilor și ale comunităților din care fac parte, și este marcată de două premiere relevante. „Dancer”, documentarul despre Sergei Polunin, cel mai tânăr solist al Royal Ballet și care la 25 de ani a ajuns la apogeul carierei sale, după care s-a retras din lumea dansului, celebritatea aducându-l aproape de autodistrugere. Și spectacolul „IRIS”, creat de coregrafa și dansatoarea finlandeză Johanna Nuutinen, care pornește de la 17 interviuri cu persoane trecute de 80 de ani. (Programul festivalului aici).
