![[Pictorimea buna] Razvan Boar: Nu pot discuta despre mandrie cand vine vorba de lucrarile mele. Dar exista, cu sigurata, lucrari importante, care au adus ceva nou](https://media.iqads.ro/2019/05/collage18-cover-850.jpg?v=201905221226)
Una din intrebarile noastre preferate din cadrul seriei de fata este urmatoarea: ”Cum te-ai recomanda ca pictor, in fata unui cumparator?”. Iar pictorimea buna are mereu raspunsuri interesante. De exemplu, Razvan Boar spune ca majoritatea lucrarilor pe care le face sunt mari si foarte mari. Si ca:
Desenul este mediul predilect, originea picturilor, instalatiilor, picturilor murale. E usor de observat dialogul pe care-l intretin cu istoria artei.
Temele pe care le abordeaza variaza mult si se intrepatrund printr-o tesatura de imagini pe care Razvan o numeste mitologie personala. Exista acolo, tot mai des, un personaj care este ”usor vulgar, haios, capabil sa ia tot felul de forme”. E un fel de autoreprezentare.
La inceput a fost desenul. Pictura, cu adevarat, a venit odata cu facultatea si cu constientizarea faptului ca asta poate fi o cariera. Atractia initiala a insemnat, de fapt, o fascinatie pentru caligrafie, penita si tus, pentru carioci si acuarele iar de foarte devreme mi-au fost recunoascute niste abilitati.
Amintiri am, bineinteles, nenumarate: de la cele timpurii cand “topeam” un top de hartie doar ca sa trasez o linie perfect dreapta, pana la cele mai recente cand, apropiindu-ma treptat de acest domeniu, am inceput, cu adevarat, sa observ, sa invat. Am studiat pictura la Bucuresti si Torino.
