Traim ceva care nu are neaparat o definitie, crede Manuela Dospina. Dar, poate, nici nu trebuie. Cel putin, nu una colectiva. Poate e despre descoperiri personale, asa cum e in Muzeul intimitatii, co-creat cu Raisa Hagiu, despre care am scris aici. Pandemia a insemnat, cumva, vizita fiecaruia in variantele noastre personale de muzee, in care unii doar ne-am uitat, altii am indraznit sa atingem exponatele-emotii si sa le rearanjam, iar altii, am cautat cu disperare gift-shop-ul. Cei care au vrut sa impartaseasca experienta, le-au scris Manuelei si Raisei.
”Primeam constant povesti despre cum isi redefinesc oamenii spatiul intim in perioada carantinei, literalmente din diferite colturi ale lumii, iar asta a transformat proiectul intr-o mica harta universala emotionala.”
Povestea muzeului lor, include doua proiecte noi: unul dedicat unei clase de liceeni din Cluj, in care au explorat impreuna temele intimitatii emotionale, acceptarii si vulnerabilitatii, adunate acum intr-o expozitie online, si o emisiune la un radio din Beirut, despre experientele ascultatorilor, din carantina. La randul lor, cele doua au vorbit despre ce a insemnat pentru ele aceasta perioada, si despre planurile de a-si extinde echipa si a aduce mai multe argumente in proiect, de la psihologi, terapeuti, consilieri, doctori sau educatori.
