Nevoia de artă în orașele mici: o plasă de siguranță pentru sănătatea mintală a oamenilor

Gestionarea emoțiilor, crearea unor noi liante de comunicare, diversitatea perspectivelor,  dezvoltarea socială și economică sunt doar câteva dintre avantajele pe care o accesul la artă și cultură le poate aduce unei comunități. De 14 ani, festivalul de Teatru Tânăr IDEO IDEIS aduce în Alexandria un program de experiențe de formare pentru a contribui la creșterea accesului la cultură și la forme de educație alternativă. Secțiunea ART & PLAY din cadrul festivalului propune anul acesta, în perioada 5 - 9 august, 20 de ateliere diferite, în aer liber sau online, toate având ca scop diversificarea experiențelor educaționale ale comunității din Alexandria. 

În plus, anul acesta festivalul le-a propus adolescenților un program de jurnalism comunitar prin intermediul căruia  aproape 30 de tineri au fost selectați să facă parte din mini-redacțiile IDEO IDEIS, din 9 orașe din țară. Acestea vor documenta povești din orașul lor la întâlnirea cu festivalul și vor redacta tradiționala gazetă COLAJ.

Am discutat cu 3 creatoare ale unor astfel de programe despre impactul proiectelor culturale în dezvoltarea comunitară, despre propriile lor inițiative și eforturi în direcția aceasta: Silvia Guță (psiholog, coordonator dept. de dezvoltare comunitară IDEO IDEIS), Iulia Dromereschi (jurnalistă, președinte Asociația Informală a Vocilor pentru Incluziune) și Mirona Păun (psihoterapeut, fondator Tzitzi-Poc).

Cultura în comunitățile slab dezvoltate

Silvia: Arta asigură o plasă de siguranță pentru sănătatea mentală a oamenilor. Diversitatea, toleranța, curiozitatea pe care le facilitează contactul cu evenimentele culturale și artistice îi fac pe oameni mai echilibrați din punct de vedere psihic. Îi fac, de fapt, mai fericiți. Îi ajută să își gestioneze mai bine emoțiile și evenimentele importante din viață, oferindu-le modele diverse, actuale, antrenându-le gândirea critică și educându-le comportamentul prin experiențe modelatoare.

De asemenea, accesul la artă și cultură într-o comunitate presupune că membrii ei vor ști că viața este și altfel decât acasă, și altfel decât la televizor. Accesul la artă și cultură presupune că oamenii au opțiuni de investire a timpului liber sau a curiozității născute din plictiseală. Un oraș care stagnează din punct de vedere cultural și artistic nu va avea multe șanse să rămână prosper economic, chiar dacă ar porni de la o situație bună. Oamenii vor căuta să plece dintr-un oraș care stagnează – și am observat asta, direct, în Alexandria – oraș din care și eu, și majoritatea colegilor mei de generație, am plecat fără gânduri de a ne întoarce sau de a ne stabili cu familia acolo. Dar asta nu înseamnă că nu ne mai pasă de „acasă”. Eu cred, din contră, că ne pasă poate mai mult ca oricând.

Iulia: Dacă ne dorim să creăm liante în comunități și să luăm ce e mai bun din rural pentru a-l transmite spre urban și viceversa, atunci stilul de viață slow, produsele cultivate natural și răbdarea trebuie să se răspândească „la oraș”, iar inițiativele culturale/artistice trebuie să implice comunitățile mici. Doar așa pot membrii lor ajunge să facă altceva, să guste din adrenalina și din sentimentul de împlinire al unei organizări dificile care generează însă un rezultat impecabil, și să ia contact cu tot ce înseamnă artă, chiar dacă adaptată, încapsulată, porționată, la ei acasă. Cred că ne putem înțelege și accepta mult mai ușor unii pe alții dacă vedem modele ușor de urmat pe scene sau în mijlocul nostru, formând un cerc și rugând participanții să se pregătească pentru un energizer.

Mirona: Cultura înseamnă exprimare liberă, înseamnă să putem vedea perspective diferite, frânturi din poveștile oamenilor ca noi, iar asta ne ajută să fim mai empatici și mai înțelegători. Din păcate, comunitățile mici sau slab-dezvoltate consideră cultura drept un domeniu secundar sau extravagant și asta e perfect firesc având în vedere prioritatea satisfacerii nevoilor de bază. Mai mult, cultura nu este promovată ca factor determinant pentru educația și bunăstarea oamenilor. Ori, cultura are un rol uriaș în dezvoltarea socială și economică.

Sunt de părere că IDEO IDEIS a reușit să construiască o voce comună care îi promoveaza rolul și interesele, care faciliteaza exprimarea și contribuie la dezvoltarea coeziunii comunității. Și știm că o comunitate funcționează bine atunci când oamenii care o formează se simt în siguranță unii cu ceilalți, când simt că aparțin locului. Iar pentru a aparține locului, au nevoie de povești pe care să le cunoască și cu care să rezoneze.

Cum a apărut Departamentul de Dezvoltare comunitară 

Silvia: Probabil că primul pas a fost nașterea festivalului IDEO IDEIS în sine. Înainte de a exista conceptul de IDEO IDEIS, eram o mână de adolescenți din Alexandria, care încercau să își folosească aptitudinile și în alte domenii decât cele studiate la școală. Prietenii mei din liceu, cei care au devenit fondatorii festivalului, erau colegi de liceu sau de generație care erau implicați în diverse proiecte de voluntariat local mai formale, cum era atunci Consiliul Local al Tinerilor, din care făceam și eu parte, sau grupuri informale, cum era trupa de teatru a liceului nostru, trupa TETA – de unde se trage și numele asociației noastre. Prima încercare de a pune pe picioare un proiect de festival de teatru pentru adolescenți a fost o inițiativă comună a CLTA (Consilul Local al Tinerilor din Alexandria) și trupa de teatru TETA – a fost un festival micuț, la nivel județean, numit „Sus Cortina!”. Într-un fel, încă de pe atunci, ceea ce făceam noi era o inițiativă de dezvoltare comunitară.

Timpul a trecut și grupul inițial de prieteni care a demarat proiectul IDEO IDEIS a început să adune din ce în ce mai mulți „fani”, dar nu unii pasivi, căci erau multe de făcut. Din ce în ce mai mulți prieteni și prieteni ai prietenilor au început să se implice activ și echipa a crescut odată cu festivalul. 7 ani mai târziu, când deja îmi finalizasem masterul în Psihodiagnoză, Psihoterapie experienţială unificatoare şi Dezvoltare Personală/PEU, am decis că era timpul să încerc ceva nou la Ideo Ideis. Fusesem martoră deja, timp de 7 ani, la efectele pe care experiența Ideo Ideis le avea atât asupra mea, cât și asupra prietenilor și colegilor mei, asupra voluntarilor și participanților și tuturor persoanelor care vizitau festivalul, chiar și pentru o zi. Îmi era clar că, pentru toți cei care aveau contact cu interiorul – atelierele de educație alternativă prin artă – experiența era absolut fascinantă și cu toții erau conștienți de rolul ei formator.

În paralel, entuziasmul oamenilor din Alexandria pentru festival nu părea să crească prea mult, desigur și pe fondul lipsei unei infrastructuri care să ne permită organizarea unor spectacole cu public numeros, la care să poată participa mai mulți oameni din localitate. Mi-am dat seama că Alexandria trebuia invitată, efectiv, în inima festivalului, să experimenteze pe propria piele efectele benefice ale unui simplu atelier de câteva zile și am început cu ce știam eu să fac: ateliere de dezvoltare personală pentru copii și ateliere de consiliere pentru părinți. Așa că, din vara ediției a opta, Ideo Ideis a anunțat secțiunea de ateliere Art&Play dedicată comunității locale, la care se puteau înscrie gratuit copii și părinți din Alexandria. Primele specialiste invitate ca traineri au fost Ana-Maria Mintici și Laura Trifu, fondatoarele Centrului Psihart din București, iar copiii și părinții le-au iubit.

În timp, numărul atelierelor a tot crescut, fiind de fiecare dată neîncăpătoare pentru numărul de copii pentru care ni se solicita înscrierea. Încet, și atelierele de consiliere pentru părinți, care în primii ani adunau timid câte 6-7 înscrieri, au început să epuizeze locurile din primele zile de înscrieri. Lucrurile mergeau bine, alexăndrenii începeau și ei să spună „Abia aștept să vină IDEO!”, odată cu cei 200 de adolescenți care aveau să ne viziteze orașul în august. Când ne-am dat seama de asta, acum 2 ani, am înființat și un departament separat, iar asta a însemnat o asumare a rolului de liant pe care trebuie să îl aibă cultura într-o comunitate.

Numărul de ateliere crește și tematica lor se diversifică de la an la an, încercăm să aducem experiențe de formare relevante pentru publicul din Alexandria, pentru a contribui la creșterea accesului la cultură și la forme de educație alternativă, chiar și numai o dată pe an. Deocamdată – cel puțin. 

Comunitatea Ideo Ideis

Silvia: Sunt mândră că există și atât. Mi-e oricum greu să aleg, de fiecare dată, care dintre ideile și visele de ateliere și activități vor intra în bugetul ediției – iar cele care ajung să se și materializeze au tot timpul un ecou trist, o conștientizare că s-ar putea face mult mai mult, că este nevoie de mult mai mult.

Nu consider că ceea ce facem noi la IDEO IDEIS este un lucru nemaipomenit și cu care să îți hrănești orgoliul, ci mai degrabă un fel de tratament, o încercare de vindecare a unor răni mai vechi, prin contribuția directă la construcția unui nou model de comportament social. Știu că, pentru toți colegii mei, implicarea în Ideo Ideis este dictată de o forță internă, viscerală, ca un fel de rezistență la pesimismul pe care ni-l inspiră contactul cu realitatea. De asta sunt mândră, cred, cel mai mult – că am astfel de oameni alături, chiar și în ședințe online, chiar și o dată pe an. Să fac parte din comunitatea asta se simte ca o plasă de siguranță pentru sănătatea mea mentală.

Colaborarea cu Ideo Ideis

Iulia: Colaborarea cu IDEO a venit în urma participării la un atelier unde am avut bucuria de a o cunoaște pe Silvia (Guță) și de a descoperi cât de mult rezonăm în idei și abordări. Unul dintre punctele comune este atașarea față de Alexandria - a ei personală, a mea prin alianță și izvorâtă din dorința de a scoate la lumină aspectele pozitive ale comunității din județul Teleorman și de a publica materiale din care lumea să își dea seama că putem privi o zonă și cu alți ochi. Silvia mi-a propus să adaptăm conceptul media.hub în contextul IDEO și firește că mi-ar fi fost imposibil să nu mă entuziasmez și să nu spun DA.

Mirona: Colaborarea cu IDEO a început anul trecut, când Silvia mi-a propus să aducem Tzitzi-Poc aproape de copiii din Alexandria. M-a bucurat tare mult, mai ales că apreciez tot ce echipa IDEO a reușit să construiasca până acum. Cred că valorile noastre sunt similare: de la felul în care susținem creativitatea și exprimarea, până la cum vedem că educația și cultura merg mână în mână. Noi, de exemplu, credem că teatrul e un instrument care, dacă îi aducem metode precum cele ale psihodramei și jocului liber și spontan al copiilor, poate sa transforme felul în care aceștia înțeleg și integrează valori sănătoase. Și atunci când colaborezi cu oameni care-ți împărtășec valorile și există obiective comune ce au ca scop dezvoltarea comunităților, e o binecuvantare.

Proiectul AIVImedia.hub

Iulia: AIVImedia.hub a avut o sclipire la Cluj, prin 2016, când asociația mea încă avea baza acolo și organizam cluburi de conversație în limbi străine. Mi-am dorit atunci să creez o revistă a comunității, în care fiecare să scrie despre lucruri care îl pasionau sau îl rodeau. Nu a fost să fie, iar când m-am mutat la București și asociația s-a mutat odată cu mine aveam deja în minte schema viitorului proiect: îmi doream să dăm glas comunităților mici, din județe/regiuni de obicei prezentate într-o lumină nu prea favorabilă în mass media, sau pe seama cărora se fac mișto-uri. Mulți dintre cei din aceste comunități nu știu ce locuri deosebite au sau nu consideră că oamenii din jurul lor ar avea ceva aparte, și este nevoie de recunoaștere și de procesare ca să ajungă informația la publicul larg. Ce visez eu este să mapăm comunități întregi prin prisma localnicilor, să le „repunem” pe hartă dintr-o perspectivă interioară.

Voci pentru incluziune

Iulia: AIVImedia.hub face parte din programele Asociației Infomale a Vocilor pentru Incluziune, cunoscută acum mai ales drept AIVI București. De opt ani, organizăm Clubul de Carte Cluj și Schimb de Cărți Cluj (franciză bookblog.ro), timp de cinci ani am organizat ConvoClub@Cluj, iar acum alternăm AIVImedia.hub cu Școala de comentatoare și cu AIVI Buddy Building, dar mai avem multe alte inițiative de promovare a cărții și lecturii, de utilizare a jurnalismului comunitar pentru incluziune și de folosire a educației non-formale pentru a ajunge în comunități.

Nu pot alege un program sau un proiect anume, fiindcă îmi sunt toate dragi. La fel cum mă gândesc la pisoii mei ca la niște copii, așa mă gândesc și la proiectele acestea; cu atât mai mult cu cât activitatea noastră este pro bono și investim fiecare secundă liberă în ceea ce facem.

Cum s-a născut Tzitzi-Poc

Mirona: Tzitzi-Poc a apărut după mai bine de 10 ani în entertainment pentru copii, când am realizat că e grozav să cânți și să dansezi la un eveniment pentru copii, însă că modul directiv în care ne jucăm cu ei le limitează capacitatea de exprimare și creativitatea. Așa că mi-am propus să punem joaca cu sens în prim-plan și să explorăm cum putem, prin teatru și intervenții terapeutice să-i împrietenim pe cei mici cu emoțiile lor.

Pentru că joaca este limbajul universal al copiilor și noi, adulții, avem responsabilitatea sa-i ascultam si sa-i indrumam. Mi-am închipuit o poveste care să stimuleze curajul de a explora, încrederea în sine, cunoașterea și gestionarea emoțiilor și să umple nevoia copiilor de a arată despre ce li se întâmplă și ce simt. Așa că am făcut o listă cu personajele care mi-au fost dragi în copilărie și care și-au pus amprenta în dezvoltarea mea. Am strecurat curajul și perseverența pe care le-am învățat de la bunica, apoi am trasat aceste calități în șoarecele de bibliotecă, Tzitzi. Scenariile spectacolelor au la bază tehnica psihodramei, menită să-i ajute pe cei mici să se recunoască în personaje și să deprindă abilități pentru a gestiona emoții simple sau incidente complexe ca bullyingul.

Proiecte speciale

Mirona: Proiectul care m-a motivat și inspirat și în care am simțit rezultatele într-un timp scurt este Start la educație, un proiect prin care două școli din București, cu elevi din comunitatea rromă au beneficiat de program timp de o lună jumate. Am lucrat pe creșterea motivației în învățare și m-a bucurat grozav cum au reușit să se auto-organizeze și să creeze singuri propriul lor spectacol, fără niciun fel de sugestie din partea noastră sau a profesorilor. Asta i-a ajutat să comunice mai bine și a scăzut gradul de agresivitate în grup.

Un altul este programul pe care îl implementăm timp de un an în școli și grădinițe, Aventurile Tzitzi-Poc. La una dintre grădinițele colaboratoare, copiii erau extrem de agresivi unii cu ceilalți, iar nivelul de atenție era sub 25%. După 6 luni de program am reușit să creștem nivelul de atenție la 65% și să scădem gradul de agresivitate în grup.

Silvia GUȚĂ a absolvit Psihologia la Universitatea București și în prezent este psihoterapeut specializat în psihoterapie experiențială. Lucrează de 15 ani în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt IDEO IDEIS sau In a Relationship. Crede că oamenii fericiți trăiesc în prezent și că prezentul are loc pentru toți oamenii.

Iulia DROMERESCHI este ste traducătoare, interpretă și jurnalistă. Lucrează din 2006, când, simultan cu prima facultate, accepta lucrările unei prietene pentru a câștiga bani să călătorească; tot atunci a fost în primul ei proiect internațional, în SUA, și n-a mai privit înapoi. Traduce ficțiune și non-ficțiune, colaborează cu publicații și bloguri culturale și educaționale, iar sufletul ei este 90% pus gaj la AIVI, mica organizație non-profit pe care o coordonează și care înseamnă (aproape) totul pentru ea.

Mirona PĂUN este economist, psihlog și psihoterapeut. Are experiență de 14 ani în lucrul cu copiii și e pasionată de modul acestora de a percepe lumea înconjurătoare. A fondat Tzitzi-Poc, programul care-i ajută pe cei mici să se împrietenească cu emoțiile lor, un mix între teatru, jocul spontan al copiilor și psihodramă, singurul de acest gen supervizat psihologic. Definește Tzitzi-Poc ca fiind un ecosistem prin care sprijină dezvoltarea emoțională a întregii familii. Proiectul a fost premiat de trei ori: pentru idea cu cel mai mare impact în societate, în cadrul competiției Future Makers 2018, Locul I pentru Startuper-ul anului, competiție în cadrul căreia Mirona a primit titlul de Femeia Antreprenor a anului 2019 în Start-up și Creative Business Studio, aprilie 2019.