In urma cu o saptamana, futurism-ul est european nu trimitea cu gandul decat la o interpretare locala, moderna, a curentului de avangarda italian, de la inceputul secolului XX. Era arta, intr-o lume cu specificul si provocarile ei. Si era ok, aveam timpul nostru liber dedicat pentru arta si review-uri de propuneri artistice. Insa conversatia din spatiul est-european s-a schimbat brusc si arta de consum s-a mutat in social media, printre meme-urile creative cu mesaj umanitar.
In urma cu o saptamana, pe strada Franceza, nr 4, din Bucuresti, oamenii se adunau la Galeria 2/3 pentru vernisajul expozitiei Metatronix 3000, semnata de fotograful Mihai Barabancea. Oamenii isi permiteau sa schimbe pareri, emotii si ganduri despre o estetica distopica, fara sa stie despre replica geopolitca ce urma sa ajunga in spatiul est-european si sa depaseasca limitele realitatii, asa cum o stiam.
Am discutat cu Mihai si cu Claudia Retegan, fondatoarea galeriei, despre cum au lucrat impreuna la conceptul expozitiei, despre motivatiile artistice si temele explorate, precum si despre povestea galeriei si atmosfera de la vernisaj.
Mihai: Sunt obsedat de sci-fi de cand urmaream primele emisiuni cu Alexandru Mironov la tv "Stiinta si Imaginatie" in anii '90. Citeam revista Start 2001. Realismul magic il regasim la tot pasul, experientele mele m-au facut sa vad parte din codul "html" al realitatii. Ironia karmica ma fascineaza. Cautarile astea de fiecare zi m-au facut sa inteleg ca realitatea poate fi hackuita.
