În 2010 a fost invitat să facă un proiect la Sibiu, pe zidul de lângă Teatrul Național „Radu Stanca”. A revenit și anul următor. După 5 ani de ilustrații și texte pe zid, Dan Perjovschi și-a numit proiectul „Ziarul Orizontal”. 15 ani mai târziu, își cheamă prieteni români și străini să deseneze împreună porțiuni în cea mai întinsă gazetă, care critică lumea contemporană.
Tema ediție a 31-a a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu este „prietenia” și până în iunie 2025, Zidul lui Perjovschi va fi mai mult de jumătate desenat alături de alți artiști.
Tot în contextul prieteniei, Platforma de arte vizuale pe care o conduce în parteneriat cu TNRS a oferit fonduri câtorva spații independente de artă din Sibiu, care se încăpățânează să existe și să producă proiecte contemporane de artă.
La FITS, am stat de vorbă cu Dan Perjovschi despre proiectele sale din cadrul festivalului, despre arta contemporană și rolul artistului român în societate.
Să spunem că mi-a plăcut să desenez dintotdeauna, dar în vremea educației mele din comunism, nimănui nu i s-a părut asta ceva valoros. Și atunci, toate tendințele mele cu genul de grafică pe care o făceam ajungeau să fie catalogate drept caricatură, nu artă. Am făcut desen și grafică încercând să supraviețuiesc unei cenzuri. Desenul meu de azi nu merge decât în democrații, nu funcționează în societăți controlate. Când a venit libertatea în ’89, am migrat din zona de artă care mi s-a părut foarte plictisitoare – și știu ce spun, că încă este o parte din ea așa – în zona de presă, de ziar. A fost un moment fantastic, când se putea tipări fără cenzură. Acolo am putut desena eu cum am vrut. Timp de vreo 10 ani, ceea ce făceam la ziar și ceea ce făceam în sălile de expoziție erau două lucruri diferite. Undeva în 1999 ele au venit împreună și nu mai exista diferența asta.
