Ne amânăm pasiunile și alegem pragmatic facultatea, jobul. Dar până la urmă, cu rabdare, curaj și determinare, putem face loc chemărilor interioare creative. Ana Maria Marin a fost mereu fascinată de design și estetică, dar a studiat Comunicare și Relații Publice, a lucrat în HR, a fost stewardesă, iar acum este angajată într-o multinațională. În pandemie și-a descoperit pasiunea pentru meșteșug și a început să experimenteze mai multe forme de expresie creativă.
"A fost un proces îndelungat și uneori frustrant, dar în final am descoperit că adevărata mea pasiune este ceramica. Este o lecție despre răbdare și despre faptul că niciodată nu e prea târziu să îți urmezi visul", spune Ana Maria.
Experimentele ei în ceramică, dublate de cursuri în acest domeniu, au condus-o la crearea unui mic brand artizanal, Lillium, care are la bază o filosofie simplă: îmbinarea utilului cu frumosul.
Cum a fost începutul, care au fost primele învățături, greșeli și provocări pe acest drum, unde își găsește inspirația și cum a evoluat procesul creativ, povestește Ana Maria în rândurile de mai jos:
Vocație, răbdare
De mică am fost fascinată de designul interior, de proiecte de DIY și de tot ce ține de domeniul creativ, însă drumul meu nu a fost direct legat de aceste pasiuni. Puține persoane au șansa să își descopere pasiunea devreme, iar eu nu m-am numărat printre ele. Am lucrat în resurse umane, apoi am fost stewardesă pentru câțiva ani și în prezent ocup funcția de account operations manager într-o multinațională.
Deși fiecare dintre aceste joburi a venit cu experiențe valoroase și lecții importante, niciunul nu mi-a oferit împlinirea creativă pe care o căutam. Nici studiile mele universitare, care au fost au fost în domeniul Comunicarii și Relațiilor Publice, nu am simțit că mă reprezinta cu adevărat, așa ca nu am profesat in domeniu.
A fost un proces îndelungat și uneori frustrant, dar în final am descoperit că adevărata mea pasiune este ceramica. Acum, cand ma apropii de varsta de 40 de ani, pot spune cu tărie că mi-am găsit vocația. Este o lecție despre răbdare și despre faptul că niciodată nu e prea târziu să îți urmezi visul.
Pasiunea pentru meșteșug
Pasiunea mea pentru meșteșug a venit într-un mod neașteptat, la fel ca pentru mulți alți ceramiști, în timpul pandemiei. Cum am avut mai mult timp liber decât eram obișnuită, am început să mă implic în tot felul de proiecte DIY. Îmi amintesc perfect cum am petrecut câteva săptămâni lucrând la un covor din sfoară :). De acolo, am început să caut noi forme de exprimare creativă, iar într-o zi am dat peste platforma Domestika, care mi-a oferit o primă fereastră către lumea modelajului.
Așa am învățat noțiuni de bază despre ceramică și, dornică să experimentez, mi-am comandat lut cu uscare la aer pentru a începe să modelez singură. Deși produsele erau destul de rudimentare, păstrez si acum cateva dintre piesele făcute atunci. Mi-ar fi plăcut mult să lucrez cu lut adevărat dar nu știam unde aș fi putut să ard piesele, mai ales având în vedere restricțiile impuse de pandemie. Și chiar dacă mi-aș fi dorit să particip la un curs fizic, nu era posibil în acea perioadă, asta a venit cativa ani mai tarziu. Totuși, acest moment a fost începutul unei călătorii care m-a adus în prezent.
Cum ai învățat
După perioada pandemiei, deși nu am mai lucrat deloc la proiecte de ceramică, am continuat să port în suflet această pasiune. În acea perioadă, am devenit mamă și, evident, atenția mea s-a concentrat pe creșterea fetiței mele. Totuși, chiar și atunci, nu am uitat de ea, ba dimpotriva, era in gandul meu destul de des.
Oportunitatea s-a ivit anul trecut, in aprilie, când Andreea de la Lutfain și Cornelia de la Snuggl Studio au organizat un curs extins de ceramică. Coincidența a fost extraordinară: primul curs a căzut chiar în ziua în care mă întorceam la muncă după concediul de maternitate. Mi s-a părut un semn că trebuie să fac acest pas, așa că nu am mai stat pe gânduri și m-am înscris.
Cursul mi-a oferit ocazia de a învăța direct de la profesioniști, de a vedea și experimenta lucrul cu lutul. Dar cel mai important, acest curs mi-a confirmat certitudinea că ceramică este ceea ce îmi doresc să fac. După aceea, nu m-am mai oprit. De fiecare dată când am un moment liber, mă îndrept către lut, este o pasiune care mă împlinește cu adevarat.
Lasând la o parte faptul că mă minunez de fiecare dată când văd un obiect final și știu că a ieșit din mâinile mele, ceea ce mă face cu adevărat fericită este impactul pe care îl au creațiile mele asupra celor din jur. De exemplu, fetița mea, care are doar 2 ani și jumătate, când vede un obiect făcut de mine (si le recunoaste de fiecare data, nu stiu cum), spune cu mândrie: '’Astea sunt oalele lui mami, sunt foarte frumoase’’. :) Este un moment magic pentru mine, știind că am reușit să o inspir încă de la o vârstă fragedă.
Cum a fost începutul: primele obiecte, primele greșeli
Cum spuneam, inceputul a fost cursul de ceramica, insa cel mai mult înveți lucrând propriu-zis. Este un proces de "trial and error" continuu, unde greșelile sunt inevitabile, dar și esențiale pentru învățare.
Imediat ce am terminat cursul, m-am pus pe treabă. Mi-am comandat tot ce aveam nevoie pentru a lucra acasă, iar terasa noastră a devenit atelierul meu improvizat. Primele obiecte, departe de a fi perfecte, le-am daruit prietenilor și familiei, care au fost totusi extrem de încântați.
Foarte multe lucruri pot merge gresit, de la modelajul pieselor, care nu iese întotdeauna cum îți dorești, până la glazurarea obiectelor, unde nimeni nu îți garantează ce va ieși din cuptor. Fiecare piesă trecută prin cuptor este un mister – uneori lucrurile merg perfect, alteori se întâmplă să ai surprize neplăcute. Insa deschiderea cuptorului este momentul meu preferat, sunt ca un copil in asteptarea lui Mos Craciun, nu de putine ori mi s-a intamplat sa nu pot dormi in noaptea de dinainte din cauza entuziasmului :)
Brandul Lillium
Odată cu venirea frigului și a faptului că începusem să umplu casa cu obiecte și unelte pentru ceramică, am realizat că am nevoie de un spațiu mai mare și mai bine echipat pentru a crea. Așa că am început să caut un atelier adevărat și, spre norocul meu, am găsit un loc perfect, dotat cu toate cele necesare, pe care il impart cu alte cateva fete, un fel de coworking.
În paralel, am început să mă gândesc și la numele brandului si am fost inspirată să aleg Lillium. Numele provine atât din legătura personală cu familia mea, cât și din natura simbolică a florii de crin. Shoshana, numele fetiței mele, înseamnă "crin" (sau "lily" în engleză) iar "Lili" este și un nume de alint pe care il folosește soțul meu pentru mine. Totodata, obiectele mele sunt inspirate de natura și de formele ei, organice.
Procesul creativ
Procesul este unul complex, care implică mulți pași, mult timp și multă răbdare – răbdare pe care, de obicei, eu nu o am, dar care mă ajută foarte mult să o cultiv.
De cele mai multe ori, știu exact ce vreau să creez, fie că este vorba de o cană pe care cineva și-a dorit-o și a comandat-o, fie că este vorba despre un obiect mai complex pe care vreau să văd dacă îl pot realiza. După ce am stabilit ce vreau să fac, urmează partea mea preferată: modelatul. Lucrez fără roată, fără matrițe sau șabloane, pur și simplu dau formă lutului cu mâinile mele, iar acest proces mă umple de mirare și bucurie – sau de frustrare, dacă nu îmi iese din prima :).
Obiectele stau apoi la uscat aproximativ o săptămână, după care trec prin prima ardere, cea de biscuitare, la aproximativ 900 de grade. Urmează apoi etapa glazurării, prin care piesele capată forma finală. De obicei, aleg modele simple și culori naturale, estetica minimală este ceea ce mă atrage cel mai mult.
La final, piesele trec printr-o altă ardere, la o temperatură de minimum 1200 de grade. Lucrez cu gresie ceramică, un material care necesită o temperatură foarte ridicată pentru a-și dezvălui întreaga frumusețe și durabilitate. Și așa cum povesteam mai devreme, momentul deschiderii cuptorului este cireșa de pe tort – răsplata pentru toată munca depusă. Este momentul în care vezi obiectul final, gata de folosit, care a pornit de la o idee din mintea ta și a fost creat cu mâinile tale dintr-o bucata de pamant.
Surse de inspirație
Inspirația mea vine din multe locuri, dar cel mai adesea din propriile nevoi și dorințe. De obicei, creez ceva ce mi-am dorit pentru casa mea, astfel ca procesul de creație este foarte personal. Mă inspir mult din natură, ador texturile brute și formele neregulate și încerc să recreez în piesele mele elemente naturale precum pietrele, scoarța copacilor, valurile, roca vulcanica… Culorile pe care le folosesc sunt si ele cat mai naturale.
În ceea ce privește locul în care lucrez, deși mi-aș dori să petrec mai mult timp în atelier, timpul este adesea limitat. Astfel, atât timp cât am o masă, o bucată de lut și câteva instrumente, locul în sine nu prea contează. Ceea ce este cu adevărat important pentru mine este să creez, să dau viață pieselor și să mă bucur de procesul de creație, indiferent de spațiul în care mă aflu.
Amprenta ta
Fiind foarte sinceră, încă îmi descopăr stilul, vocea ca ceramist. Deși am preferințe clare pentru felul în care îmi doresc să arate obiectele mele (culorile, texturile și formele pe care le aleg), mai am foarte mult de experimentat, multe tehnici de incercat inainte de a sti exact ce ma defineste ca ceramist. Sper sa pot ajunge la acel punct în care, atunci cand cineva vede un obiect, sa il poate recunoaste ca fiind un produs Lillium, datorita stilului.
Până voi ajunge acolo, însă, ceea ce sper să transpun prin fiecare obiect creat este bucuria procesului de creație. De asemenea, cred că un alt aspect important este faptul că obiectele mele sunt atât funcționale, cât și estetice, îmbinând utilitatea cu frumusețea. Este, de fapt, această combinație care, sper, să devină ‘"superputerea’’ Lillium, acea semnătură subtilă care să facă obiectele mele să iasă în evidență.
Clienți
Lillium este inca intr-o faza incipienta asa ca cei care imi cunosc produsele si le cumpara sunt in general persoanele apropriate. Insa destul de multi oameni au ajuns la mine si prin recomandări –cei care au văzut un produs de-al meu la altcineva și și-au dorit unul, ceea ce este o mare bucurie. În acest moment, mă promovez aproape exclusiv prin pagina de Instagram (@lillium.studio).
Cât despre produsul cu cel mai mare succes, cel mai popular a fost, fără îndoială, cana de espresso. Fiind o mare iubitoare de espresso, stiu cât de important este să iti bei cafeaua dintr-o o cană care este nu doar funcțională - are marimea potrivita - lucru de altfel subestimat :), ci si frumoasa. Faptul că am reușit să creez ceva ce eu însămi îmi doresc să folosesc este, cred eu, ceea ce i-a atras si pe ceilalti.
Planuri
Cel mai mare vis al meu este să transform Lillium într-un business full-time, să mă pot susține exclusiv din ceramica pe care o creez. Aș vrea să ajung într-un punct în care timpul dedicat ceramicii să devină prioritatea mea și să pot să mă concentrez pe acest domeniu care mă pasionează atât de mult.
Insa pentru a ajunge in acest punct, sunt o mulțime de planuri interconectate pe care trebuie să le pun în practică. Unul dintre obiectivele importante este să explorez noi tehnici și stiluri, să creez piese mai mari și mai complexe și astfel să îmi diversific produsele. De asemenea, finalizarea site-ului este un pas important pentru a ajunge la o audiență mai larga.
Îmi doresc ca Lillium să devină un nume mai cunoscut în comunitatea de ceramiști și în rândul celor care apreciază obiectele handmade. Participarea la diverse târguri organizate în București ar fi un alt pas important pentru a construi o legătură mai strânsă cu publicul și pentru a face cunoscute produsele mele.
Sunt extrem de entuziasmată de ceea ce urmează și am încredere că, prin multă muncă și susținută de pasiunea pe care o am pentru ceea ce fac, voi reuși să îndeplinesc tot ce mi-am propus.
