6 fotografi de natură români au surprins diversitatea naturii africane în urma mai multor expediții ghidate. Din călătoria și munca lor a rezultat și expoziția Safari în Kenya, care a putut fi văzută în cadrul LYNX Festival, care s-a desfășurat la Brașov, la începutul lunii iunie. Alături de cei 6 fotografi, a fost prezent la Brașov și Elijah Wambugu, ghidul lor - cu toții au povestit la vernisaj celor prezenți despre cele mai inedite momente din timpul explorărilor, precum și despre importanța protejării biodiversității naturii sălbatice.
"Pentru expoziția aceasta cea mai mare provocare a fost să alegem imaginile pe care să le expunem. Când revii cu 20000 de imagini dintr-o singură tură, e foarte greu să alegi ce rămâne", povestește Remus Munteanu, unul din cei șase fotografi ai expoziției.
Am vorbit cu fotografii Costel Agache, Gabi Rusu, Florentina Tîlvîc, Mircea Sasu, Remus Munteanu și Roxana Badea despre realizarea expoziției, dar și despre provocările și viitorul fotografiei de natură.
Cea mai mare provocare în realizarea acestei expoziții foto
Costel Agache: Procesul de alegere al fotografiilor - să le aleg astfel încât să nu existe suprapuneri cu colegii mei, ea fiind o expoziție de grup, cu noi toți documentând același subiect, existau la un moment dat cadre similare. Fiecare din noi a încercat să completeze cu cele mai bune fotografii astfel încât să iasă o colecție unitară și diversă.
Gabi Rusu: Selecția imaginilor. Pentru că fiind fotografii făcute în timpul safariurilor, majoritatea aveam cadre similare, subiecte de interes similare. Iar cele mai multe fotografii se adună, în situații de acest gen, cu animalele cele mai cunoscute - lei, elefanți, girafe. Și a fost o provocare să reușim să facem o expoziție cât mai diversificată - să avem și mamifere și păsări. Eu mi-aș fi dorit să avem o diversitate și mai mare, să includem și insecte, dar nu s-a putut acum.
Mircea Sasu: Realizarea selecțiilor personale cred că ne-a dat bătăi de cap tuturor în cazul acestei expoziții. Pentru că nu puteam să-i dăm lui Dan Dinu, care s-a ocupat de curarea ei, sute de imagini din care să aleagă, am încercat să fim noi înșine cât mai selectivi. Și e dificil să-ți evaluezi propriile lucrări, pentru că uneori ești atașat sentimental de ele - nu atât de ele în sine, cât de ceea ce trezesc în tine când rememorezi momentul în care le-ai făcut. După ce am făcut selecția, munca a continuat oricum: a urmat machetarea, a trebuit să facem textele, apoi să potrivim și uniformizăm textele, apoi toată partea de producție și display.
Remus Munteanu: Pentru expoziția aceasta cea mai mare provocare a fost să alegem imaginile pe care să le expunem. Când revii cu 20000 de imagini dintr-o singură tură, e foarte greu să alegi ce rămâne. La ultima mea tură am revenit cu peste 20000 de imagini și am lăsat din ele 2000. Iar apoi a trebui să aleg din alea 2000 ce rămâne pentru expoziție…
Roxana Badea: Pentru expoziție cea mai mare provocare a fost să alegem fotografiile - au fost foarte multe și am încercat să prezentăm o diversitate de specii. Din echipă am fost mai mulți care aveam aceeași specie surprinsă, așa că a trebuit să alegem ce expunem fiecare.
Credit foto: Daniel Hașiegan
Provocările fotografiei de natură
Costel Agache: Să fii la momentul potrivit, în locul potrivit și să și conștientizezi asta.
Gabi Rusu: Aici provocarea cea mai mare rămâne „momentul”. Să fii pe fază în momentul potrivit, să se sincronizeze toate elementele și tu să vezi asta, să fii pregătit.
Florentina Tîlvîc: Și aici răspunsul meu este tot timpul. Pentru că acest gen de fotografie îți solicită timp - cu cât stai mai mult în natură, cu atât crește șansa ta de a surprinde un eveniment important. Alt aspect, dincolo de timpul petrecut în teren, este cel al timpului alocat pentru studiul comportamentului animalelor. Partea de documentare este foarte importantă, faptul că tu știi anumite aspecte ale comportamentului speciei pe care urmărești să o fotografiezi, te ajută să poți anticipa anumite mișcări ale sale și asta e crucial în a prinde cadre faine.
Mircea Sasu: În cazul fotografiei de natură provocarea vine din a surprinde momentul cel mai bun, cu lumina cea mai bună, de la înălțimea potrivită - trebuie să se alinieze multe elemente pentru a obține o fotografie de natură bună, nu e suficient doar să găsești subiectul.
Remus Munteanu: Provocările majore ale fotografiei de natură depind de locul în care faci fotografie de natură. :) În România este destul de greu să faci asta, aici animale fug. În Kenya animalele sunt obișnuite cu prezența oamenilor, mașinilor și atunci stau. Acolo am avut surpriza să am un obiectiv prea lung și animalul să fie prea aproape, să nu pot face poza pentru că nu aveam obiectiv cu care să schimb. Deci provocările sunt diferite în funcție de zona în care mergi să faci fotografie de natură.
Roxana Badea: Faptul că animalele nu fac niciodată ceea ce vrei tu. :) Nu poți regiza nimic. Pe de altă parte, asta e și frumusețea - vezi lucruri inedite la care nu te aștepți.
Credit foto: Daniel Hașiegan
Cel mai valoros lucru pe care-l aduce în prim-plan expoziția din cadrul LYNX Festival
Costel Agache: Frumusețea naturii este în prim-planul expoziției și sper ca publicul să vadă asta. Cât de frumoasă este, cât de reală este și cât de artificiali suntem noi. Toate fotografiile din colecție arată elemente cât mai reale din natură, surprinse în momente anume din zi, într-o anumită postură reprezentativă animalului sau păsării care face subiectul fotografiei. Sunt momente de realitate imortalizate.
Gabi Rusu: Faptul că pozele bune nu s-au obținut deloc ușor. Mai ales în zone precum Kenya. Toată lumea știe că Africa are o mare diversitate de animale sălbatice, motiv pentru care există un mare interes turistic în prezent. În ultima tură în care am fost, am văzut și multe probleme care au început să apară - de exemplu au început să fie din ce în ce mai frecvente situațiile în care turiștii obligă șoferii și ghizii să se apropie foarte mult de animale ca să-și facă selfie cu ele. Ultima oară când am fost, cea mai mare provocare a fost să obținem niște imagini bune cu doi frați gheparzi care erau efectiv înconjurați de 20 mașini. A fost incredibil de greu să obțin un cadru în care să nu se vadă nicio mașină în fundal.
Florentina Tîlvîc: Cred că expoziția aceasta vine cu un element destul de puternic de noutate. Aduce o natură foarte îndepărtată aproape de oameni, prin lentilele mai multor fotografi români, alături de dialog cu ei, alături de ocazia de a întâlni personal și ghidul care a facilitat pentru noi să fotografiem toate aceste specii și momente. Aș vrea ca publicul să știe că cine ajunge în Kenya, se va îndrăgosti iremediabil de ea. M-aș întoarce oricând acolo și nu doar ca să fotografiez, ci și ca să explorez cât mai mult ce înseamnă Kenya și continentul african în general - e fascinant.
Mircea Sasu: Factorul de inedit cred că este cel mai valoros și faptul că el este livrat împreună cu mai mulți fotografi, că este o expoziție de grup. Foarte valoros este și mesajul legat de conservare pe care-l ridică la fileu - desigur, poate acesta a fost mai evident la vernisaj, unde am avut și dialogul cu publicul și unde a fost și Elijah prezent și a vorbit. Dar și atunci când am scris textele, am încercat să includem în ele lucruri educative în acest sens.
Remus Munteanu: Mi-aș dori să se știe cât de multă muncă este în spatele unei astfel de expoziții. Nouă ne-a luat câteva luni să selectăm imaginile, apoi să le trimitem la print, apoi să le urcăm pe pereți… E foarte multă muncă în spate care nu se vede. Valoroase sunt imaginile în sine și cred că dacă această expoziție va inspira pe cineva să meargă să vadă aceste locuri și aceste animale - doar să le vadă, nu să le fotografieze - e cea mai mare realizare și voi fi mulțumit că am contribuit la asta.
Roxana Badea: Aduce valoros faptul că le arată cât de mult contează conservarea diversității speciilor. Ne bucurăm și spunem „ce frumos, uite ce multe specii sunt în expoziția asta!”, dar trebuie să înțelegem că la noi e responsabilitatea ca această diversitate să rămână. Eu am simțit o magie cu totul specială să fiu acolo și să mă bucur de atâtea specii, așa că sper să o resimtă și publicul și să fie inspirat să caute și în viața reala această diversitate.
Credit foto: Daniel Hașiegan
Viitorul fotografiei de natură
Costel Agache: Din păcate eu cred că se va duce undeva spre exagerarea realității, modelarea ei, fie prin post-procesarea agresivă, fie prin folosirea unor tehnici incorecte - cum ar fi utilizarea inteligenței artificiale pentru a recrea imagini din natură. Prima mea impresie, ca om care a stat în natură atâta timp și care a fost în mijlocul unor zone precum cea înfățișată în această expoziție, este că de multe ori fotografia la care te uiți nu îți înfățișează oricum 1 la 1 realitatea din teren, pentru că ea poartă amprenta fotografului care a luat acel cadru. Problema este atunci când denaturarea realității este exagerată și tehnicile de manipulare fotografică sunt folosite în mod abuziv.
Gabi Rusu: Cred că din ce în ce mai mulți oameni se vor îndrepta către ea, deja observ că se întâmplă asta și mă bucur să văd că sunt mulți tineri care aleg fotografia de natură în detrimentul altor tipuri de fotografie. Problema va fi atunci când acest trend va crea o presiune și mai mare pe natură - fiind atât de mulți care vor dori să surprindă cadre din zone sălbatice, există riscul să devenim prea intruzivi cu ele și să stricăm echilibrul natural, să facem mai mult rău decât bine.
Florentina Tîlvîc: În contextul în care AI-ul vine foarte repede peste noi, e destul de imprevizibil de spus. Cred totuși că există un viitor, pentru că emoția pe care o fotografie bună de natură o poate stârni în privitor este posibilă dacă ea este făcută de un alt om. Ceea ce ne atinge pe noi, își va găsi loc și în altcineva. Empatia nu poate fi înlocuită.
Mircea Sasu: Este interesant să ne gândim la el, ținând cont de evoluția AI-ului. Momentan suntem în punctul în care lucrurile care se fac cu AI, dacă le privești un pic mai atent, sunt vizibil false, dar nu știu unde va ajunge, cât de mult va evolua… Pentru că tehnologia realizării fotografiei de natură (aparate, obiective etc.) a devenit mult mai accesibilă financiar decât înainte, apare o presiune. Foarte mulți fac lucruri mișto, creative… iar asta îi determină pe alții care vor să se remarce să facă lucruri ne-etice - să adauge elemente, să scoată elemente. Eu sunt managerul concursului de fotografie Milvus și anul acesta am avut extrem de multe imagini editate exagerat, lucruri care erau inadmisibile pentru fotografie etică, dezamăgitor de multe înscrieri au fost descalificate din cauza acestor editări ne-etice. Iar acesta e un trend care se duce într-o direcție nefericită.
Remus Munteanu: Sumbru. Nu știu, e greu de zis… Sunt multe lucruri care complică acest viitor, inclusiv legislația. De exemplu, deseori, ca fotograf de natură ești foarte limitat - găsești un loc mișto, vrei să mergi să faci poze, dar nu ai voie. Rangerii din zonă te iau la întrebări, uneori găsești înțelegere când le explici de ce ești acolo și ce dorești să faci, dar alții nici nu vor să audă de noi prin zonă. Poate ar trebui puțin regândit acest sistem de fotografie de natură, să existe niște parcuri în care accesul persoanelor să fie mai clar reglementat - să nu poți să mergi chiar pe unde vrei, când vrei, să existe niște grupuri organizate care să aibă acces în niște zone bine definite. Poate atunci și animalele vor reacționa altfel, în momentul de față fug de tine când te văd. Inclusiv faimoșii urși de care le e frică tuturor. M-am întâlnit de mai multe ori cu ei în pădure, nu le-am putut face poze, au luat-o la fugă imediat ce m-au văzut.
Roxana Badea: E greu de zis… Cu tehnologiile actuale sunt șanse să ajungă foarte departe. Dar cel mai important lucru este să deranjăm animale cât mai puțin.
