Anii 90 sunt un fel de copilărie colectivă pentru România. Sălbatici, dulci, cruzi. Supraviețuirea printre inocență, lipsuri și ambiții. Și asta se simte cel mai bine în Împărăția cerului și a eclerului, cartea lui Codruț Baciu, publicată anul trecut.
Volum câștigător al Concursului de Debut al Editurii Polirom, Împărăţia cerului şi a eclerului te duce între betoanele din spatele blocului și redă lumea fragilă a devenirilor de tot felul. Codruț a lucrat un an jumătate la carte și a rescris asiduu.
"Am fost foarte deschis la feedback pentru că am avut grijă să-l primesc numai de la scriitori buni. Am deja 40 de ani, e un debut târzior, am preferat să câștig timp stând de vorbă cu oameni mai deștepți decât mine, nu să strâmb din nas", povestește Codruț.
Codruț s-a născut în 1985 la Buzău. Este copywriter, antreprenor și ONG-ist, are un master în business de la Université de Fribourg. A scris despre publicitate pe IQads și tenis pe treizecizero.ro, a publicat proză scurtă în Revista de Povestiri și pe LiterNet.
Povestim cu Codruț în continuare despre cum a luat contur "Împărăția cerului și a eclerului", cât l-au ajutat sau l-au încurcat apucăturile din publicitate și obișnuința deadline-urilor strâmte, despre scris, rescris și descoperirile acestui volum de debut.
Relația ta cu scrisul: nevoie, obligație, plăcere, chin?
Dintre cele enumerate de tine, aș pune plăcerea pe primul loc. Și nevoia pe doi, dar mai degrabă o nevoie de a recupera tot timpul în care n-am scris. Chin nu există decât la final, când încep dubiile și ajustările interminabile.
Ce te-a costat să scrii cartea asta
Am pus pe pauză munca de agenție. Mă rog, nu chiar pauză, Nerds & Words încă există, dar am renunțat, de facto, să lucrez cu clienți, să fac vânzări și așa mai departe. Am păstrat doar vreo două proiecte de care mi-e drag și atât. Momentan, mi-e bine așa.
Ideea. Declicul
Am simțit, pentru prima oară, că în ”kitul scriitorașului” am și alte arme în afară de un talent, ăla cât o fi - timp, energie, experiență de viață, bani, bagaj în lecturi.
Cum s-a lăsat scrisă
S-a lăsat scrisă din ce în ce mai ușor, pe măsură ce avansam și dobândeam acces la scriitori dispuși să vorbească cu mine, să-mi citească textele și să-și spună părerea. Sunt foarte recunoscător pentru asta. Florin Iaru, Cristina Chira sau Filip Florian sunt câțiva scriitori de la care am avut ce învăța. Dar mai ales Lavinia Braniște, una dintre scriitoarele mele preferate și un om minunat.
Am lucrat vreun an jumate la carte. Iar în ultimele 5 luni cred că am rescris-o de cel puțin două ori. Am lăsat multe proze în afara volumului, dar cred că a ieșit mai bine așa. A contat, cum spuneam, părerea Laviniei.
Recomand oricărui debutant să ceară ajutorul.
Credit foto: Miron Beteg
Cât au ajutat sau te-au încurcat apucăturile din publicitate
A contat moștenirea mai mult decât credeam sau simțeam în timp ce scriam. În sensul bun. În special la titlurile prozelor, care mi-au venit ușor, chiar dacă aveam mereu mai multe variante. Mai știi ce ne chinuia Miruna cu titlurile? Mi-a prins bine :)))
Deadline-ul a fost foarte clar, iar asta m-a ajutat mult: martie 2025, pentru că atunci au decis organizatorii concursului Polirom că e. Au fost 52 de manuscrise trimise 100% anonim, iar regulile erau foarte clare, ca-n fiecare an. Printre ele, deadline-ul strict. L-am trimis, evident, în ultima zi :)
Cât ai editat
Am editat foarte mult. Rescris de-a dreptul. Scriu de când mă știu, dar niciodată atât de asumat și serios, așa că nu eram obișnuit să scriu zilnic sau aproape zilnic. Iar pe măsură ce scriam și înțelegeam mai bine, simțeam progres aproape de la lună la lună, ceea ce înseamnă că mă enervau mereu chestii scris anterior. Abia prin septembrie-octombrie am început să simt că volumul devine uniform și bun.
Am fost foarte deschis la feedback pentru că am avut grijă să-l primesc numai de la scriitori buni. Am deja 40 de ani, e un debut târzior, am preferat să câștig timp stând de vorbă cu oameni mai deștepți decât mine, nu să strâmb din nas.
Care a fost cea mai mare teamă când ai scris cartea
Că mama nu va apuca s-o citească. Și așa a fost.
Ai urmat un plan când ai scris? A crescut organic?
A crescut în toate direcțiile, bezmetic, până la un punct. Apoi am început să pun chestii și într-un excel, să-mi notez atent unele lucruri, să înțeleg când scriu mai bine în timpul zilei și așa mai departe.
Ce te-a surprins scriind
Tot scriind, am și citit multă literatură românească, în ultimii 2-3 ani. M-am bucurat să constat că mă pot compara cu scriitori experimentați și maturi. Iar la lansări, m-au surprins cuvintele frumoase ale unor scriitori precum Bogdan-Alexandru Stănescu, despre care știu că pot fi foarte reținuți în discurs la evenimentele astea, dar care au citit Împărăția și au disecat-o în cheie laudativă.
Cât e amintire, cât e construcție literară
E multă ficțiune, dar cred că nici nu contează prea mult raportul ăsta. Dacă scrisul e bun, chiar nu contează.
Ce a fost cel mai greu
Sincer să fiu, nu a fost nimic greu din tot procesul, cu excepția perioadei de la final, în iarnă, când am recitit și ajustat volumul de mai multe ori. Acolo a fost un pic de suferință, pentru că efectiv îmi venea să-i dau shift-delete :)
Cum ai ales titlul
Cu totul întâmplător, povestirea care dă titlul cărții a fost prima scrisă. Este singura care și-a primit titlul și apoi așa a rămas, am știut deci din ziua întâi cum se va numi și cartea. Ceea ce e ciudat, pentru că, așa cum spuneam și știi și tu, prima variantă de obicei nu e niciodată cea mai bună. Dar mi-a plăcut așa de mult, că n-am mai avut ce face.
Cum e acum, că a apărut în lume?
Mă simt foarte recunoscător, pentru că știu ce dificil este să debutezi la o editură de top în România. Editurile nu au resurse multe, ca să citească tot ce primesc. Deci concursul Polirom e o scurtătură fantastică și văd că au apărut și altele pe la edituri mai mici, dar bune.
Ce ai vrea să știe oamenii cel mai important despre cartea asta
Aș vrea să știe că pe site-ul editurii sunt ultimele exemplare pe stoc :) Și că pe 2 februarie va fi lansarea la Cluj.
La ce lucrezi acum
Un volum de poezie. Să facem interviu și atunci, da? :)
Ce lucruri din copilăria ta crezi că sunt de neînțeles pentru copiii de acum
Ah, dar sunt multe, Andra.
