Între supraviețuire economică și crize politice, cultura și natura sunt pe lista de opționale în România. Dar ele nu sunt elemente secundare în viața unui oraș, spune Ruxandra Lipan, cofondatoare a Asociației Culturale Citocrom și studentă la Masterul de Fotografie și Imagine Dinamica la Unarte. Tocmai de aceea a apărut ideea Growing Roots, un demers construit în jurul spațiului public și a imaginației colective.
În perioada 9-13 iunie are loc la Ploiești prima ediție a proiectului, selectat ca eveniment satelit în cadrul New European Bauhaus Festival. Growing Roots propune o intervenție temporară asupra Grădinii Botanice de lângă oraș. Programul include o expoziție de art & science în seră, workshopuri, tururi ghidate, o serie de paneluri și o proiecție de film la Palatul Culturii.
"Ne interesa dacă grădina și, mai ales, sera ei pot deveni un "microunivers" în care comunitatea locală să se adune și să reflecteze la relația pe care o avem cu spațiile verzi și la felul în care ele ne modelează, la rândul lor, pe noi", povestește Ruxandra.
Vorbim cu Ruxandra Lipan în continuare despre prima ediție Growing Roots, artă, natură și comunitate.
Etapele care te-au adus aici
Cred că totul a început, într-un fel, la Colegiul de Artă din Ploiești. A fost una dintre perioadele care m-au format cel mai puternic - nu doar prin oamenii pe care i-am întâlnit acolo, ci și prin atmosfera aceea foarte specială în care arta devenea fundal pentru aproape orice.
Mai târziu, după terminarea Facultății de Medicină Dentară, au început să reapară în viața mea oameni din lumea artei care, probabil fără să își dea seama, au influențat felul în care mă raportam la fotografie și la ideea unei practici artistice. În timpul pandemiei, una dintre aceste persoane a remarcat ceva în imaginile mele, iar conversația aceea a rămas cu mine. Atunci a început să se contureze ideea că poate relația mea cu arta nu era ceva ce lăsasem definitiv în urmă, ci ceva la care trebuia să mă întorc, doar ca de data asta într-un mod mult mai asumat.
Credit foto: Alexandru Hornea
Cum te-ai îndreptat spre fotografie
Primul impuls de a fotografia a apărut încă din copilărie. Mai târziu, când am intrat la liceul de artă, o profesoară a observat ceea ce ea a numit „un unghi bun”. Nu știam exact ce înseamnă asta atunci, dar mi-a plăcut cum suna. Nu erau mulți elevi care făceau fotografie și, într-un fel, aveam impresia că descoperisem ceva special.
La un moment dat mi-am dorit să urmez o licență în foto-video la UNArte, însă am ales, mai degrabă, direcția unei profesii considerate „serioase”, care părea să ofere mai multă siguranță.
Cu toate astea am continuat să fotografiez constant momentele care îmi atrăgeau atenția. Gestul acesta a funcționat pentru mine aproape ca o formă de răzvrătire împotriva unui mediu universitar pe care îl percepeam, de multe ori, ca fiind ostil.
Relația cu arta
După terminarea liceului, relația mea cu arta s-a rupt destul de brusc. În facultate exista foarte puternic sentimentul că „pierd timpul” cu arta în loc să învăț.
A reapărut apoi, mai întâi la nivel ideatic. Au urmat aproape patru ani în care m-a măcinat constant faptul că nu știam exact cum să îmi asum direcția asta sau ce formă ar putea avea pentru mine.
Acum sunt studentă la masterul de Fotografie și Imagine Dinamică și cred că încep să descopăr o altă față a relației mele cu arta. Sentimentul acela că există ceva care mă macină a rămas, doar că acum tind să cred că e un lucru bun. Din fericire, începe să capete și sens.
Povestea Citocrom
Asociația Citocrom s-a născut dintr-o conversație în bucătăria Andreiei Ionașcu (managerul cultural al Growing Roots) - foarte departe de orice context sofisticat, în pandemie. Ne gândeam atunci la oportunitățile culturale din București sau din orașe precum Cluj, Timișoara ori Iași și la felul în care accesul - sau lipsa lui - la cultură poate influența generațiile tinere.
Ulterior, atât eu, cât și ea ne-am implicat în diverse proiecte culturale și educaționale, iar în 2024 am prins curaj și am decis să înființăm Citocrom. Numele a venit ca o metaforă, Citocromul fiind, în fapt, o proteină implicată în procesul de respirație celulară.
Misiunea noastră vizează proiecte culturale interdisciplinare, în care arta și educația funcționează complementar și creează contexte de dialog și apropiere pentru comunitate.
Growing Roots
Totul a pornit de la call-ul deschis de cei de la New European Bauhaus, pe care l-am descoperit chiar în perioada în care fusesem admisă la facultate. M-a atras tema lor pentru că exista un anumit overlapping cu direcția pe care o alesesem în propunerea lucrării de disertație. La momentul respectiv am perceput asta mai degrabă ca pe o coincidență frumoasă.
Ulterior, Andreia a venit cu ideea de a încerca efectiv să aplicăm la proiect. Ne-am luat din nou inima în dinți și, din punctul acela, lucrurile au început să se lege. Cred că proiectul a crescut treptat exact prin oamenii și energiile care s-au adunat în jurul lui, iar acum iată-ne aici.
Ilustrație de Daia Diana Grigore
Ideea evenimentului
Propunerea de a construi proiectul în jurul Grădinii Botanice i-a aparținut tot Andreiei. Pornind de la această idee, am început să ne întrebăm cum am putea recontextualiza spațiul acesta public aflat în afara orașului, relativ tânăr și destul de ușor trecut cu vederea.
Ne interesa dacă grădina și, mai ales, sera ei pot deveni un "microunivers" în care comunitatea locală să se adune și să reflecteze la relația pe care o avem cu spațiile verzi și la felul în care ele ne modelează, la rândul lor, pe noi. Ne-am întrebat dacă spațiul acesta poate căpăta o nouă funcțiune și o nouă dimensiune simbolică.
Proiectul s-a extins organic către componenta educațională, iar atenția noastră s-a îndreptat firesc către tinerii din Ploiești. Am simțit că dimensiunea interdisciplinară a proiectului - artă, educație, știință și ecologie - poate genera curiozitate mai ales în rândul unei generații pentru care relația cu mediul înconjurător devine o presiune reală, atât în prezent, cât și în raport cu viitorul.
Sper ca tinerii să vină cu curiozitate spre Grădina Botanică și să descopere acolo expoziția curatoriată de Mihaela Ghiță, "Growing Roots. Speculații asupra coexistenței dintre viața bazată pe carbon și forme de viață bazate pe siliciu". E ceva ce clar nu găsești într-un scroll pe social media și cred ca tocmai asta o face foarte specială. Expoziția propune un univers ușor straniu, aflat undeva între natură, tehnologie, știință și imaginar - o deviație de la ritmul imaginilor cu care suntem obișnuiți online. În paralel, panelurile educaționale de la Palatul Culturii vor deschide discuția către perspective mai ample- de la un nivel microscopic și macroscopic până la cel simbolic.
Organizarea
Este un proiect care a pornit fără niciun fel de finanțare și care, la început, părea mai degrabă o idee aproape imposibilă. Totuși, pe parcurs, oamenii care ni s-au alăturat au făcut ca lucrurile să înceapă să capete formă și consistență.
Atât eu, cât și Andreia, suntem profund recunoscătoare acestui "organism” care s-a creat în jurul proiectului. De la curator, artiști și speakeri până la parteneri sau oameni care au ales pur și simplu să ne ajute într-o formă sau alta, fiecare contribuție a făcut posibilă existența proiectului în forma în care este acum.
Dincolo de expoziții și evenimente, "Growing Roots" este o invitație la reflecție asupra relației dintre noi și ceea ce numim, în mod generic, „natură”.
Prima ediție
Proiectul se desfasoara intre 9-13 iunie si este construit în jurul a două spații principale: Grădina Botanică Bucov și Palatul Culturii din Ploiesti. La Grădina Botanică, pe 9 iunie, va avea loc vernisajul expoziției "Growing Roots- Speculații asupra coexistenței dintre viața bazată pe carbon și forme de viață bazate pe siliciu", curatoriată de Mihaela Ghiță, care reunește artiști importanți din scena artei contemporane românești.
În jurul expoziției se vor construi ateliere creative, artist talks, proiecții outdoor realizate împreună cu F-SIDES Cineclub, intervenții muzicale, un silent party și alte contexte de dialog în interiorul Grădinii Botanice.
În paralel, la Palatul Culturii vor avea loc panelurile educaționale, construite ca un spațiu de întâlnire între perspective foarte diferite - de la biologie și ecologie până la antropologie și film. Printre invitați se numără și regizorul Ștefan Dinu.
Peisajul cultural din Ploiești
Cred că este încă un teren dominat în principal de instituțiile culturale mainstream care au deja un public fidelizat și care rămân absolut necesare pentru orice oraș care își dorește o viață culturală funcțională.
În același timp însă, cred că este foarte important ca inițiativele independente să înceapă să își facă tot mai vizibilă prezența. E nevoie și de alte tipuri de discurs, pentru că doar așa poți construi o scenă culturală mai diversă și mai deschisă către categorii variate de public.
În ultimii ani am început să observ schimbări în direcția asta și cred că ele sunt foarte importante. Sunt genul de transformări care îți dau curajul să crezi că lucrurile pot evolua și aici.
Relația dintre oraș, natură și politicile de mediu
Nu cred că surprinde pe nimeni dacă spun că, în majoritatea orașelor din România, relația aceasta nu a fost, până acum, o prioritate reală. Într-un context dominat de presiunea dezvoltării economice și de preocupările legate de traiul de zi cu zi, discuțiile despre zonele verzi ajung adesea în plan secund.
Mi-ar plăcea să începem să privim acest verde nu ca pe un element secundar, ci ca pe o parte esențială a infrastructurii emoționale și sociale a unui oraș.
Nevoile și așteptările publicului
Relația cu publicul este un aspect pe care încă îl explorez cu foarte multă curiozitate, mai ales că este primul nostru proiect de asemenea amploare. Sper ca oamenii să vină cu deschidere, să pună întrebări și, poate cel mai important, să își pună întrebări.
Relația ta cu orașul
Este o relație pe care o reconfigurez constant. La prima vedere, Ploieștiul poate părea un oraș în care oferta culturală pentru tineri rămâne destul de limitată, însă proiectul acesta mi-a dat senzația că există, totuși, loc pentru construirea unor contexte noi și a unor forme diferite de experiență artistică.
În același timp, lucrând la "Growing Roots", am redescoperit Grădina Botanică și am început să văd spațiul acesta ca pe un loc cu foarte mult potențial pentru apariția unor noi forme artistice și a unor întâlniri interdisciplinare. Sper ca relația asta să continue și mai departe.
