Să fie oare stoicismul absolut antidotul vremurilor actuale? Atâtea lipsuri, nedreptăți, atâtea lupte în care suntem aruncați, fără arme, fără drept de apel, dar cu drepturi care se pot schimba în clipa în care vrem să ne folosim de ele. Uneori, poate de cele mai multe ori, acceptarea nu este posibilă. Gabriel Zorilă a refuzat acceptarea și a ales schimbarea. După ce și-a luat Licența în Marketing și Management, apoi Masterul în Studii Rome, la SNSPA, a luat decizia de a intra în echipa ONG-ului Roma Education Fund România.
”M-am implicat pentru că am putut observa din interior cât de mult poate schimba educația destinul unui copil. Educația nu este doar despre școală, este despre acces la oportunități și despre libertatea de a-ți construi propriul drum”, spune Gabriel.
Accesul la educație, dar într-o manieră sustenabilă, care să aibă un real impact în tranziția către viața profesională, este absolut fundamentală. Însă, pentru comunitatea romilor din România, accesul este și mai greu de obținut, fiind limitat de prejudecăți și de nesfârșita repetiție a aceluiași narativ care nu știe să pună reflectoarele decât pe poveștile negative. Breaking News :) Sunt atât de multe povești inspiraționale în comunitatea romă! Podcastul Starea Romilor este doar una dintre multele dovezi ale acestui lucru.
Gabriel a pornit acest proiect din dorința de a oferi o platformă responsabilă și deschisă pentru ca oamenii din comunitate - antreprenori, oameni de știință, artiști, lideri comunitari - să poată contrazice statisticile, calculate greșit de la bun început. Despre munca lui Gabriel, în cele ce urmează:
De la marketing la studiul comunităților rome
Am absolvit studiile de licență în Management Marketing și apoi am urmat Masterul de Studii Rome din cadrul Facultății de Științe Politice SNSPA, program care mi-a oferit instrumentele necesare pentru a înțelege mai bine atât mecanismele politicilor publice, cât și provocările comunităților rome. Profesional, activez în departamentul de comunicare al fundației Roma Education Fund, fiind implicat în proiecte dedicate educației și promovării culturii rome.
Experiențele profesionale definitorii sunt cumva întâlnirile pe care le-am avut de-a lungul timpului cu tineri care au reușit împotriva tuturor obstacolelor și care au demonstrat prin propriile puteri că succesul este posibil.
Implicarea în Roma Education Fund: educație și incluziune
Pandemia mi-a „oferit” cumva şansa aceasta de a ajunge la Roma Education Fund Romania unde am aflat de existenţa a mii de studenţi de etnie romă pe care opinia publică nu-i cunoştea aproape deloc, asta deoarece media în general urmăreşte, din păcate, senzaţionalul atunci când sunt pomeniţi romii. Astfel am luat decizia de a contribui cumva la schimbarea acestei perspective deloc favorabilă și de a pune umărul la „binele societății”.
M-am implicat pentru că am putut observa din interior cât de mult poate schimba educația destinul unui copil. Educația nu este doar despre școală, este despre acces la oportunități și despre libertatea de a-ți construi propriul drum.
În ceea ce privește situația educației pare că lucrurile s-au mai schimbat puțin însă nesemnificativ. Într-adevăr dacă înainte discutam aproape exclusiv despre accesul la educație, astăzi discutăm și despre tranziția către piața muncii, despre competențe digitale și de ce nu participare civică, însă provocările rămân semnificative.
România: oportunitățile și drepturile pe care le oferă
Am învățat că România este o țară a contrastelor și că diferența poate fi făcută de oameni și instituții care reușesc să construiască punți între oportunități și beneficiari. Lucrând direct cu elevi, studenți, părinți și comunități din medii foarte diferite, am înțeles că simpla existență a unui drept sau a unui program nu garantează neapărat și accesul la acesta. De multe ori, cea mai mare provocare este lipsa informației, a încrederii sau a sprijinului necesar pentru a face primul pas.
Când educația devine sustenabilă
Sustenabilitatea înseamnă să creezi mecanisme care continuă să funcționeze și după încheierea finanțării.
Un program și-a atins scopul atunci când beneficiarii nu mai au nevoie de el în aceeași măsură. Atunci când elevii devin studenți, când studenții devin profesioniști, iar aceștia se întorc la rândul lor pentru a-i sprijini pe alții.
Ce înseamnă încrederea, când lupți pentru sprijin
Încrederea se construiește greu și se pierde ușor. Oamenii nu au nevoie doar de promisiuni, ci de dovezi concrete că cineva este alături de ei pe termen lung. Am învățat că înainte să vorbești despre schimbare trebuie să asculți și să înțelegi experiențele celor cu care lucrezi.
Proiectul Starea Romilor. Cum a apărut nevoia
Starea Romilor a apărut din nevoia de a crea un spațiu în care romii să vorbească despre ei înșiși și să își spună propriile povești. Prea des comunitatea romă este prezentată prin statistici, stereotipuri sau incidente izolate.
Misiunea noastră a fost să aducem în prim-plan vocile, ideile, realizările și preocupările reale ale romilor din România.
Stereotipuri, percepții și lipsa narațiunilor alternative
Am descoperit că percepțiile sunt construite prin repetiție. Dacă publicul vede constant doar povești negative, acestea ajung să fie percepute drept normă. Problema nu este doar existența stereotipurilor, ci și lipsa unor narațiuni alternative care să reflecte diversitatea experiențelor rome.
Oamenii invitați la Starea Romilor
Încerc să aleg oameni care aduc perspective diferite și care pot contribui la o conversație relevantă pentru societate. Nu caut doar povești de succes, ci și povești care ridică întrebări importante.
Indiferent de invitat, revin constant teme precum identitatea, educația, apartenența, discriminarea, reziliența și dorința de a contribui la o societate mai bună.
Responsabilitatea de a pune reflectoarele
O gestionez cu multă atenție și respect. Nu cred că rolul meu este să vorbesc în locul oamenilor, ci să creez contextul în care aceștia să se poată exprima autentic. Responsabilitatea este mare pentru că fiecare poveste poate influența felul în care publicul înțelege o comunitate întreagă.
Ce te-a surprins până acum
M-a surprins diversitatea și complexitatea experiențelor rome.
Ce ai înțeles mai bine despre comunitatea romilor din România
Am înțeles că există în continuare inegalități serioase, dar și o resursă extraordinară de energie, creativitate și reziliență. Comunitățile rome nu trebuie privite doar prin prisma problemelor, ci și a contribuțiilor pe care le pot aduce societății.
Conversații care lipsesc din spațiul public
Lipsește aproape conversația despre clasa de mijloc romă, despre profesioniștii romi, despre antreprenori, artiști, cercetători și lideri comunitari. De asemenea, vorbim prea puțin despre contribuția romilor la dezvoltarea României și prea mult despre prejudecăți.
Realitatea este mult mai complexă și mai interesantă decât imaginea care apare adesea în spațiul public. Astăzi există tot mai mulți romi care activează în educație, medicină, administrație publică, antreprenoriat, cultură, cercetare sau societate civilă. Există o generație nouă de tineri care își asumă identitatea cu încredere și care contribuie activ la dezvoltarea comunităților din care fac parte și a societății românești în ansamblu.
Cred că una dintre conversațiile care lipsesc este cea despre normalitate. Despre romi care își cresc copiii, merg la serviciu, își construiesc cariere, deschid afaceri, creează artă, fac cercetare sau se implică în viața civică. Aceste povești există și sunt din ce în ce mai numeroase.
Din fericire, observ că lucrurile încep să se schimbe. Tot mai multe voci rome sunt prezente în spațiul public, tot mai multe instituții și organizații înțeleg importanța reprezentării autentice, iar publicul pare să devină mai deschis.
Starea romilor în 2026
O comunitate aflată între progres și provocări. Mai vizibilă, mai educată și mai conectată decât în trecut, dar încă obligată să lupte pentru șanse egale și recunoaștere deplină.
Ce speri să fie diferit peste câțiva ani
Sper să ajungem într-un punct în care succesul unui rom să nu mai fie perceput ca o excepție, ci ca o normalitate. Mi-aș dori o societate în care originea etnică să nu mai determine accesul la oportunități și în care diversitatea să fie privită ca o resursă, nu ca o problemă.
