Biblioteca din tren, serile Books & Wine sau cluburile de lectură pentru adolescenți, se numără printre acțiunile derulate de asociația ICARTE, fondată de Roxana Brănișteanu. Totul a plecat de la o comunitate de iubitori de lectură, iCarte, iParte, creată în 2018, la care au participat și scriitori ca Doina Ruști sau Radu Paraschivescu.
"iCarte, iParte este umbrela sub care am adunat o comunitate vie, activă de iubitori de lectură, un spațiu creat din dorința de a aduce cărțile aproape de oameni, fără rigiditate sau snobism. Toate au pornit de la canalul de YouTube creat cu numele meu și, la scurt timp, grupul privat de pe Facebook, cu denumirea brandului", spune Roxana.
Roxana este, printre altele, realizator de emisiune radio și podcast, autoarea romanului Dragostea pe strada mea, vlogger sau organizator de evenimente și tabere de lectură, dar și promotor activ al lecturii în România, în mediul online și offline. Întrebarea la care se întoarce mereu în munca ei ar fi „Ce din ceea ce fac acum aduce valoare reală și rămâne autentic?”. Își pune întrebarea asta ori de câte ori începe un proiect nou, o emisiune sau când alege invitații pentru podcast. Prilej numai bun să aflați răspunsul pe larg în interviul de mai jos.
Cum arată un ghid de supraviețuire al unui scriitor în 2026
Ar fi un manual al disciplinării atenției. Aș spune că, în 2026, ghidul include trei reguli de bază: deconectare de la mediul digital în timpul scrisului (exceptând momentele în care ai nevoie de documentare), acceptarea faptului că inteligența artificială poate genera un text, dar nu poate trăi, suferi sau iubi în locul nostru (emoția brută rămâne cel mai important lucru aici), curajul de a rămâne lent într-o lume care este hiper-rapidă.
Cum a început relația ta cu lectura
A început în copilărie, din curiozitate și din nevoia de a evada într-un spațiu doar al meu. Îmi aduc aminte mirosul de hârtie al cărților din biblioteca de acasă și senzația că paginile erau, de fapt, niște uși secrete. Țin minte fascinația de a descoperi că niște pete de cerneală pe o foaie albă pot pune în mișcare imagini, personaje și lumi întregi în mintea mea.
Vlogger, scriitoare, realizatoare de emisiuni radio, organizator de evenimente. În ce rol te regăsești cel mai mult?
Mă definesc, înainte de toate, ca un povestitor. Toate celelalte sunt doar medii de transmisie. Când scriu, povestesc prin cuvinte; la radio sau în vlog, prin voce și imagine; la evenimente, creez spațiul în care poveștile altora se întâlnesc. Dacă ar fi să aleg o singură ancoră, aceea este scrisul, rolul în care sunt cel mai mult eu însămi (deși, ca scriitoare de romane, posibil să mă dezic de mine, în funcție de personajele pe care le creez).
Povestea iCarte, iParte
iCarte, iParte este umbrela sub care am adunat o comunitate vie, activă de iubitori de lectură, un spațiu creat din dorința de a aduce cărțile aproape de oameni, fără rigiditate sau snobism. Toate au pornit de la canalul de YouTube creat cu numele meu și, la scurt timp, grupul privat de pe Facebook, cu denumirea brandului. Evenimentele sunt pentru adulți – club de carte, tabără de lectură, alte evenimente culturale (Books&Wine, Yoga&Books, Beach Book Club, Cocktail Party with Books, Silent Reading în tren, #citimîmpreună etc).
Asociația ICARTE reprezintă brațul instituțional prin care transformăm această pasiune în proiecte sociale și educaționale concrete, promovând literația și accesul la cultură în România. Toate evenimentele sunt gândite în special pentru copii, iar aici pot participa și adulții. Mergem în mediile defavorizate ale României și transformăm cartea în moduri plăcute de a citi și interacționa pe baza poveștilor.
Cele două, împreună – iCarte, iParte și Asociația ICARTE - au transformat o pasiune pentru cărți și citit într-un brand cultural, cunoscut la nivel național și internațional.
Cele mai importante evenimente derulate până acum
Biblioteca din Tren: Proiectul prin care am adus cărțile pe rutele feroviare (precum București–Constanța, respective București-Brașov), oferindu-le călătorilor ocazia de a transforma timpul de tranzit în timp de lectură.
Taberele de lectură pentru adulți: Întâlniri de câteva zile (atât în țară, cât și prima ediție internațională în Insula Lesbos), unde lectura devine experiență comunitară.
Serile „Books & Wine”: Întâlniri cu publicul, autori și artiști invitați, unde literatura este dezbătută informal, alături de un pahar de vin.
Atelierele și inițiativele în școli și licee: Proiecte precum „Citește, copile!” sau cluburile de lectură dedicate tinerilor.
Lansări de carte: susținem autorii prin organizarea lansării cărții lor, cât și prin promovarea acesteia în sursele pe care le avem disponibile.
Cât de mult te-a schimbat lectura
Lectura m-a salvat de multe ori. Cea mai mare revelație a fost să înțeleg că oamenii nu sunt buni sau răi, ci plini de nuanțe și complexitate, lucru pe care literatura ți-l arată mai bine decât orice altceva. Citind, am învățat să nu mai judec atât de ușor un om, ci să încerc să înțeleg. M-a făcut mai tolerantă și mi-a arătat că cele mai profunde frici sau bucurii ale mele sunt, de fapt, universale.
Autorii preferați
Feodor Dostoievski: pentru profunzimea psihologică și curajul de a explora cele mai întunecate unghere ale sufletului uman.
Gabriel García Márquez: pentru magia realistă și felul în care transformă cotidianul în poezie.
Doina Ruști: pentru forța stilistică și realismul în care creează un roman.
La ce întrebare te întorci mereu în munca ta
„Ce din ceea ce fac acum aduce valoare reală și rămâne autentic?”
Îmi pun întrebarea asta ori de câte ori încep un proiect nou, o emisiune, chiar și când aleg un club de carte sau invitații pentru podcast.
Oamenii din comunitatea ta
Sunt oameni extrem de diverși, de la elevi de liceu și studenți la profesioniști din corporații, antreprenori, pensionari. Îi unește curiozitatea și dorința de conexiune. Înscrierile se fac simplu, urmărind canalele oficiale iCarte, iParte (pe grupul de Facebook, Instagram sau pe site-ul asociației), unde anunțăm periodic datele întâlnirilor online și fizice, dar cel mai rapid este pe contul icarteiparte.ro, unde orice parsoană care intră pentru prima data își poate crea un cont (gratuit) pentru a se abona la newsletter. De asemenea, pe Substack – iCarte, iParte – scriu destul de mult, aproape zilnic; pot spune că mi-am găsit locul meu, cum era blogul odinioară. Apropo, primul meu blog s-a numit Cuvinte din sufletul meu încă există secțiunea pe site-ul roxanab.ro), dar acum am mutat toată activitatea pe icarteiparte.ro.
Cum a fost primit romanul tău, "Dragostea pe strada mea"
A fost primit cu multă căldură și, recunosc, m-a surprins puțin. Spun asta în sensul în care, citind atât de multe cărți, multe capodopere, am fost rigidă cu mine și m-am temut că am scris o carte slabă. Mi-am dat seama, în timp, după feedback și recenzii de la cititori, că are un public (deloc mic). Sigur, au fost și câteva persoane care au numit ”Dragostea pe strada mea” maculatură. M-au ajutat și acești oameni, pentru că, știm deja, un hate generează discuții și duce numele mai aproape de alții care sunt interesați să citească. Un comentariu jignitor la cartea mea, respectiv la adresa mea (pentru că multe dintre cuvinte îmi sunt adresate personal) a adus cel puțin zece oameni în comunitatea iCarte, iParte.
După apariția cărții, s-a schimbat modul în care mă raportez la propriile mele vulnerabilități, pentru că, odată ce le-am pus pe hârtie și oamenii le-au primit și îmbrățișat, am încetat să mă mai tem de ele. Mi-a demonstrat că frica de a nu fi înțeleasă era nefondată și mi-a dat încrederea să merg mai departe (și) ca scriitoare.
După ”Dragostea pe strada mea” am scris și publicat proză scurtă în două antologii, alături de alți scriitori români. E vorba despre ”Femei, bărbați și faptele lor”, la Editura Litera, respectiv ”Lucruri pierdute, lucruri găsite”, sub coordonarea Doinei Ruști.
Cum te raportezi la succes și eșec
Succesul este un impostor dacă te face să crezi că ai ajuns la sosire; el ar trebui să fie doar un indicator că ești pe drumul cel bun. Eșecul este cel mai bun profesor, deși cel mai dur. Din succes învățăm să fim recunoscători, iar din eșec învățăm reziliența și ne calibrăm smerenia. Ambele sunt necesare. De multe ori, am realizat că eșecul este cel care a condus la success. Sau ce consideram eu eșec la momentul respectiv s-a dovedit a fi parte din experiențele vieții pentru a avea success.
Diferența dintre cititul fizic și online
Diferența stă în tipul de prezență pe care îl oferim. La nivel de lectură, formatul fizic îți cere o ancorare totală: are miros, are greutate, îți cere să întorci pagina cu mâna ta și îți oferă un răgaz vizual departe de luminile albastre ale ecranelor. Online-ul e despre accesibilitate și viteză, pe când cartea tipărită e despre intimitate și zăbovire.
Cât despre mediul digital versus întâlnirile în carne și oase, vlogurile și conținutul video sunt ca o invitație la ușă. Ele stârnesc curiozitatea, deschid o fereastră și aduc oamenii împreună de la distanță. Însă cluburile de lectură și întâlnirile fizice sunt spațiul în care intrăm efectiv în casă și ne așezăm la aceeași masă. În online transmiți o impresie sau o recenzie; la o întâlnire fizică se creează o energie imposibil de replicat, vezi privirea omului când vorbește despre o carte, îi simți emoția, iar dialogul devine viu. Vlogul deschide apetitul, dar clubul de lectură hrănește sufletul și creează comunitatea reală.
De unde-ți tragi inspirația de a merge mai departe
Din întâlnirile cu oamenii. Din mesajele simple de la cititori care îmi spun că o recomandare le-a schimbat o perioadă grea sau că un proiect le-a redat pofta de citit. Acea energie umană este combustibilul cel mai curat. Inspirație am permanent. Cred că mulți oameni au idei bune. Partea grea e să promovezi acea idee astfel încât oamenii să creadă în ea și să te mai și urmeze. Până acum, fără strategii de business sau marketing, oamenii sunt receptivi la toate ideile mele, iar pentru asta le sunt recunoscătoare tuturor care fac parte din comunitate, iar aici îi includ și pe cei care nu participă la evenimentele organizate de iCarte, iParte, dar sunt online. Acel like, share, comentariu din partea lor ajunge la cei care pot veni fizic la evenimente.
Ce se întâmplă la un club de lectură
Nu este o oră de clasă. Ne adunăm într-o cafenea sau într-un restaurant, iar cartea lunii este doar un pretext de pornire. Trecem de la analiza personajelor la experiențele noastre de viață: „Voi ce ați fi făcut în locul protagonistului?”. Dinamica este vie, plină de râsete, dezbateri aprinse, uneori momente de emoție profundă, unde fiecare părere este ascultată fără judecată, uneori oamenii au lacrimi în ochi, eu însămi îmi dau voie să plâng dacă emoția e atât de puternică.
Cluburile iCarte sunt diverse. De la ateliere de educație financiară, sexualitate, terapie etc la romane scrise de autori contemporani sau clasici. La unele întâlniri avem și invitați. De-a lungul celor patru ani - pentru că în 2022 a început povestea iCarte să intre în viața oamenilor (deși canalul de YouTube și grupul de pe Facebook au apărut în 2018, respective2019) – am avut invitați scriitori precum Doina Ruști, Radu Paraschivescu, Tatiana Niculescu, în curând Horia-Roman Patapievici, cât și persoane din diverse domenii care au susținut workshop-uri, dar și scriitori internaționali.
La ce lucrezi acum
Tocmai am avut a doua ediției a proiectului „Biblioteca din Tren” și ne dorim să extindem cluburile de lectură în licee, cât și cele generale în țară.
Dar cel mai frumos proiect – în același timp și cel mai greu – este Campusul ICARTE, Laborator de gândire critică pentru adolescenți. Program cultural dedicat combaterii analfabetismului funcțional”, pe care l-am câștigat la AFCN. Am selectat cinci licee din România – din Mozăceni (jud. Argeș) – liceul din mediul rural la care eu am fost elevă – Măcin (jud. Tulcea), Strehaia (jud. Mehedinți) și Slatina (jud. Olt). Este un proiect măreț, poate nu vom schimba cultura și educația cu el, dar în mod cert contribuim la asta. Echipa e micuță, drept urmare nu am reușit să aducem finanțări în proiect. Ne-ar plăcea să ajungem la brandurile potrivite care să se asocieze cu noi și care înțeleg cât efort este în spatele acestui proiect.
În paralel, îmi doresc – încă nu îmi iese prea tare, din cauza timpului – să lucrez la poveștile de ficțiune scurtă care sper să prindă contur curând într-un nou volum, cât și la un roman început acum multă vreme.
