"Da, dar China?". Așa se încheie multe argumente privind dezvoltarea AI și eventuale reglementări necesare în industrie. Este dilema falsă a prizonierului, crede Matt Sheehan, cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace și autor al volumului The Transpacific Experiment. Într-un dialog cu jurnalistul și eseistul Ezra Klein, în cadrul The Ezra Klein Show (The New York Times), Matt Sheehan analizarea ambiția din Silicon Valley împachetată într-o narațiune acceptabilă.
Două linii de sosire diferite
Discursul marilor laboratoare AI din SUA a fost construit în jurul unei narațiuni fixe: cursa către o superinteligență autonomă. Această perspectivă reduce competiția globală la o axă unidimensională în care cel ce ajunge primul deține puterea. Matt Sheehan spune că perspectiva Chinei este diferită: vede inteligența artificială drept o unealtă de productivitate industrială și integrare economică.
"Cred că încadrarea în tiparul dilemei prizonierului este fundamental greșită în acest caz, deoarece presupune că ambii jucători încearcă să facă exact același lucru, în același calendar de timp. Se presupune că Beijingul aleargă orbește spre această linie de sosire specifică — o superinteligență autonomă — și că, dacă noi luăm o pauză, ei ne vor depăși și vor prelua controlul.
Dar China nu joacă această variantă a jocului. Ei nu își concentrează resursele pentru a crea un zeu digital omnipotent; ei încearcă să integreze inteligența artificială în industrie, în supraveghere, în economia reală. În momentul în care realizezi că celălalt jucător nu aleargă de fapt către linia ta de sosire, întreaga logică a acelei dileme în care ne credem prinși se prăbușește.
Companiile americane de vârf văd superinteligența ca pe linia de sosire a acestei curse, dar Beijingul nu împărtășește această viziune mesianică; pentru China, drumul arată complet diferit", spune Matt Sheehan.
Diferența de viziune nu este doar ideologică, ea depinde de constrângeri materiale obiective. În ciuda progreselor făcute de modelele asiatice, China funcționează cu o limită de cipuri avansate de calcul. Strategia chineză fragmentează și distribuie puterea de calcul în aplicații cotidiene și sectorul manufacturier.
"China suferă de o lipsă acută de putere de calcul comparativ cu SUA; în loc să arunce aceste resurse restrânse într-o singură încercare de a atinge frontiera absolută, preferă să le disperseze în economie", explică Matt Sheehan.
Reglementarea
Autoritățile din SUA tratează ideea de reglementare ca pe un obstacol în calea progresului. În schimb, China deține unul dintre cele mai stricte cadre de reglementare, cu evaluări obligatorii înainte de lansare prin Administrația Spațiului Cibernetic (CAC). Definițiile siguranței rămân complet diferite, spune Sheehan: cercetătorii occidentali sunt obsedați de aliniamentul comportamental și riscurile de autonomie incontrolabilă, statul chinez este preocupat de controlul discursiv și conformitatea politică a ieșirilor de text.
"Exemplul Chinei arată clar că reglementările drastice nu opresc dezvoltarea tehnologică; dar atunci când vorbim despre siguranță, noi ne gândim la riscuri neprevăzute ale modelelor, în timp ce ei reglementează strict controlul informației", spune Matt Sheehan.
În căutarea unei ieșiri din impasul cursei înarmărilor digitale, sunt unele voci care sugerează un mare pact global, pe modelul tratatelor nucleare din Războiul Rece. În realitate, ideea este o iluzie diplomatică. Nu poți măsura sau verifica algoritmii așa cum numeri focoasele nucleare, iar prioritățile Washingtonului și ale Beijingului sunt complet diferite.
O soluție realistă are nevoie de pași mici și tehnici: teste comune pentru a vedea ce pot face cu adevărat cele mai periculoase modele, protocoale împotriva riscurilor biologice sau a atacurilor cibernetice și un "telefon roșu" între experți, util dacă un sistem autonom produce un incident neprevăzut.
"Nu suntem în pragul unui mare acord global între marile puteri, dar putem construi punți tehnice de cooperare — de la teste comune la canale de comunicare în caz de criză — înainte ca dinamica să scape de sub control", spune Matt Sheehan.
Argumentul că amenințarea chineză obligă Occidentul să renunțe la orice prudență vizavi de AI este și o formă de a accepta accelerarea nereglementată.
