Un copil poate întreba astăzi un AI aproape orice. Îl poate ajuta la teme, îi poate explica o formulă sau îi poate oferi un răspuns în câteva secunde. Dar nu poate observa când ceva nu e în regulă, nu poate ține minte că săptămâna trecută îi era frică de un test și nici nu se poate bucura sincer când a reușit.
De doi ani, Mădălina Birtea este voluntară Ajungem MARI în Iași și oferă copiilor din sistemul de protecție tocmai ceea ce tehnologia nu poate înlocui: timp, atenție, încredere și o relație construită de la o săptămână la alta.
Ajungem MARI a lansat o nouă campanie de recrutare și caută 1.000 de voluntari pentru peste 3.500 de copii și tineri din București și 29 de județe. Programul se adresează persoanelor care au împlinit cel puțin 16 ani și nu are limită superioară de vârstă. Nu trebuie să fii profesor, psiholog sau specialist într-un anumit domeniu. Voluntarii primesc training și sprijin pentru a înțelege mai bine trauma, atașamentul, comunicarea și nevoile copiilor vulnerabili. Înscrierile sunt deschise până pe 30 septembrie. Înscrie-te pe: ajungemmari.ro.
"Când am citit povestea unui copil care și-a petrecut toată copilăria în sistemul de protecție am simţit multă, multă durere, dar şi un tip de speranţă că încă există oameni buni ca voluntarii Ajungem MARI. Iar pe acești oameni i-aş trage la un xerox uman, să fie mai mulţi ca ei printre noi şi poate atunci mai avem vreo şansă”, spune Alex Bogdan, actor și ambasador Ajungem MARI.
Am vorbit cu Mădălina despre cum câștigi încrederea unui copil, ce primești înapoi dintr-o astfel de relație și de ce copiii nu ajung MARI cu AI, au nevoie de oameni.
Acolo unde se termină tehnologia și începe relația umană
Consider că tot ceea ce facem în cadrul asociației, pentru toți copiii, nu poate fi egalat niciodată de ceea ce poate face tehnologia. Noi le oferim mijloacele necesare pentru a fi capabili să își construiască o viață a lor, o viață frumoasă. Ca un exemplu, consider că toate orele de pregătire, atât la chimie cât și la matematică, pe care le-am avut cu diferiți copii pe parcursul celor 2 ani de voluntariat nu ar fi avut la fel de mult impact dacă s-ar fi desfășurat online.
Nu spun că ședințele de pregătire online nu sunt eficiente, ci dacă există posibilitatea ca ele să se desfășoare fizic, este cea mai bună variantă. Pe lângă partea ce ține de școală, toate activitățile care sunt realizate cu copiii, mini-festivalurile și ieșirile în natură, nu pot fi niciodată egalate de petrecerea timpului în fața unor ecrane sau în diferite chat-uri cu inteligența artificială.
Dincolo de răspunsuri generate de tehnologie, copiii au nevoie de prezență
„Conexiune” cred că este cuvântul care descrie cel mai frumos tot ceea am oferit până acum. Niciodată scopul setat înaintea unei întâlniri cu un copil din centru și ceea ce am făcut de fapt la întâlnire nu s-au suprapus exact, însă s-au completat și intercalat într-un mod foarte frumos. Au existat întâlniri programate pentru pregătire, de exemplu, și am ajuns ca după două ore să discutăm despre relații sănătoase, familie și planuri de viitor. Au fost momente în care întâlnirile din afara centrului, ieșirile la o cafea de exemplu, au stârnit discuții despre carieră, stiluri de învățare, importanța unei rutine în viața de zi cu zi, și așa mai departe. Ce vreau să zic este că, noi ca voluntari le oferim copiilor ce au nevoie pe moment, ne adaptăm, și asta este un lucru foarte important.
Dorința de a face voluntariat la Ajungem MARI
Dorința a venit într-un moment mai greu din viața mea, când au apărut foarte multe schimbări și, să zic așa, mă simțeam foarte singură. Simțeam oricum de mult timp nevoia de a da mai departe tot ceea ce am primit eu în viața aceasta, toată bunătatea venită de la oameni fix atunci când am avut nevoie trebuia dusă mai departe.
La început nu am avut foarte multă speranță, pentru că am mai avut experiențe de voluntariat eșuate în care oamenii nu erau chiar așa cum voiau ei să pară. Dar la Ajungem MARI am întâlnit o comunitate mai mult decât închegată, în care nu a existat o întâlnire în care să nu mă simt bine primită. Ajutorul și sfaturile de la coordonatori și voluntarii mai vechi, voia bună și principiile comune m-au făcut să rămân.
Nevoile emoționale ale copiilor instituționalizați
Toți copiii cu care eu am interacționat s-a dovedit că aveau nevoie de un prieten, de o conexiune reală cu cineva care să îi asculte, dar, cel mai important, să nu îi compătimească. Nu au nevoie de milă sau de alte persoane din jurul lor care să le zică „Îmi pare rău că ai trecut prin asta”, ci au nevoie de un om care să le fie aproape și să îi trateze ca pe un egal, ca pe copii care nu fac parte dintr-un sistem și au o etichetă în frunte. Respectul și tratamentul egal nu vor da niciodată greș în lucrul cu copiii din sistemul de protecție.
Avantajele voluntariatului la Ajungem MARI
Unul dintre cele mai mari avantaje este că faci parte dintr-o familie mare, care are același scop și care te susține necondiționat. Orice idee ai avea nu este judecată sau criticată și mereu ești susținut să oferi tot ce poți tu mai bun pentru a ajuta. Un alt mare avantaj este că intri în contact cu oameni diferiți, păreri diferite și, cred că foarte important, vârste diferite. Am învățat foarte multe de la toți colegii voluntari pe care i-am cunoscut, fie că sunt mai tineri sau mai în vârstă decât mine.
Nu în ultimul rând, conexiunile pe care le poți lega cu copiii sunt minunate. Nu spun acum că va exista o conexiune extraordinară cu toți copiii cu care un voluntar lucrează, dar, dacă ești norocos, după un timp, copilul care la început era sceptic în relația cu tine îți va deveni un prieten foarte bun.
Top trei lucruri pe care e bine să le știe cineva înainte să devină voluntar
În primul rând, trebuie să îți setezi așteptări realiste. Nu poți să ajuți pe cineva mai mult decât acea persoană își dorește să fie ajutată. Apoi, e în regulă dacă simți nevoia de o pauză, câteodată lucrurile pot deveni supra solicitante. Și al treilea: nu ești singur, comunicarea cu coordonatorii și voluntarii mai mari este foarte importantă, de la ei înveți cel mai mult.
