Privesc foaia alba si mi-o imaginez ninsa, un blat apetisant de zapada. Ma felicit in gand ca am ajuns aici primul si ca imi revine dreptul, dar si responsabilitatea, de a folosi aceasta suprafata virgina pentru a reitera un act imemorial ce pulseaza irezistibil sub cureaua speciei. Acela de a comunica maselor conform manualelor de identitate rupestre din Lascaux si de a filma apoi din mana aceasta capodopera de publicitate ratata. In ciuda vantului, voi incerca sa raman lizibil si cursiv, pentru a tine astfel pasul cu publicitatea romaneasca si ochiul vandalizat al consumatorului. Sa dam deci cep acestui modest tribut adus prostului gust, cu o litera mare, "de mana".
De luni incepe "show"- ul. Si nu se va sfarsi marti. Va continua si lunea viitoare. Probabil si la anul pe vremea asta va fi la fel. Cu putin noroc, o sa avem si zapada si astfel vom putea caligrafia, topind cu tocul, mesaje renale in aparenta calde, in realitate galbene, publicului telespectator. De ce sa-l iertam? In sinea fiecarui om cu telecomanda in mana palpaie ca un bec slab un degustator rafinat de divertisment prost si bascalie. Altfel nu-mi explic de ce, din cand in cand, cate un spot se incapataneaza sa satisfaca o nevoie care nu si-a gasit loc in piramida lui Maslow.
