Cand banii ajung mai ieftini ca hartia

Aceasta este o poveste foarte lunga despre efectele "primei campanii de un trilion de dolari din lume" si despre colapsul economiei dintr-o tara de care nu ne pasa, pentru ca nu ne afecteaza in nici un fel ce se intampla in ea. Fiindu-ne, insa, familiari dictatorii si orbirea pe care le-o induce, inevitabil, orgoliul lor nemasurat, precum si abuzurile savarsite preventiv asupra populatiei, inainte sa apuce constiinta sa le tresara; fiindu-ne, mai cu seama, proaspete in minte evenimentele de la Chisinau, imaginile tinerilor batuti, ranile celui mort, sechestrarea jurnalistilor, dar mai ales validarea rezultatelor alegerilor, victoria comunistilor si confirmarea ca sacrificiile tinerilor au fost in van, s-ar putea sa empatizam totusi cu locuitorii tarii respective.

Cercetarea a pornit de la incercarea de a determina daca acea campanie neconventionala, care denunta devalorizarea colosala a monedei nationale, a jucat vreun rol in decizia dictatorului din Zimbabwe, Robert Mugabe, de a retrage oficial din circulatie dolarul zimbabwean pe 12 aprilie 2009, la doua saptamani dupa lansarea campaniei.

Contextul
In mod evident, o campanie impotriva dictatorului nu putea fi lansata in interiorul tarii. De aceea, au lansat-o in Johannesburg (cel mai mare oras din Africa de Sud, care este cea mai mare putere economica din Africa), adica fix sub nasul celor carora Mugabe le cerea de ani de zile imprumuturi pentru reabilitarea economiei dezastruoase, dar de la care nu a reusit sa obtina nici un dolar in ultimii 10 ani, motivul invocat fiind "riscul politic". A se citi "riscul ca banii dedicati refacerii infrastructurii sa se blocheze in buzunarele membrilor ZANU-PF (The Zimbabwe African National Union - Patriotic Front), partidul lui Mugabe", asa cum se crede despre imprumutul de 32 milioane USD, acordat dupa deceniul de pauza de catre Africa de Sud, in decembrie 2008 (BBC News: http://is.gd/u52e).

Tot liderii Africii de Sud l-au somat pe Mugabe, in februarie 2009, sa imparta puterea cu partidul din opozitie, MDC (Movement for Democratic Change), numindu-l prim-ministru pe Morgan Tsvangirai, care castigase primul tur al alegerilor prezidentiale de anul trecut. Conform BBC News (http://is.gd/wSa0), el s-a retras din al doilea tur din cauza violentelor suferite de partizanii sai, lasandu-l astfel pe Mugabe sa intre in al 6-lea mandat si in al 29-lea an de guvernare. Regimul Mugabe a inceput in 1980, cand Zimbabwe si-a declarat independenta fata de Marea Britanie. Alegerile fusesera castigate tot prin violenta si intimidare, cu amenintarea ca va continua razboiul civil daca nu va castiga (http://is.gd/wSEg). Obiceiurile dictatorului nu s-au schimbat dupa ce a obtinut puterea. Nici rezultatele alegerilor prezidentiale din 2002 nu au fost validate de catre observatorii occidentali (BBC News: http://is.gd/u55W).

La o luna de la numirea lui Tsvangirai in functie, sotia lui a murit intr-un accident de masina. Dupa investigatiile MDC, exista dovezi ca a fost o tentativa de asasinat (Harare Tribune: http://is.gd/wSgY). Si alti ministri MDC au suferit in mod misterios accidente de masina dupa numirea in functie.

Campania de un trilion de dolari
via AdRants (http://is.gd/xqKc)

Realizata de agentia TBWA/Hunt/Lascaris, din Johannesburg, campania a fost initiata de saptamanalul The Zimbabwean, fondat in 2005 de catre un grup de jurnalisti zimbabweni expati.

Neconventional la aceasta campanie a fost suportul pe care au fost stampilate headline-urile: bancnote reale, de miliarde si trilioane de dolari zimbabweni (zim), lipite unele langa altele, ca sa formeze un tapet. Headline-ul cu impactul cel mai mare, prezent pe billboard-ul care a facut inconjurul internetului, a fost "Multumita lui Mugabe, banii acestia sunt tapet".

Pe posterele din bancnote scria "E mai ieftin sa printam asta pe bani decat pe hartie" "250.000.000 dolari zim nu pot cumpara hartia pentru a printa acest poster", iar pe flyerele impartite in oras era repetat indemnul "Lupta impotriva dictaturii care a ologit o tara!". Flyerele erau, dupa cum probabil ati ghicit, bancnote reale, cu care nimeni nu avea ce face. Pagina de Flickr The Zimbabwean contine poze cu toate executiile din campanie (http://is.gd/pXjr).

Campania a fost declansata ca protest la impunerea, in Zimbabwe, a unei taxe de import de 55% asupra ziarului The Zimbabwean, care este distribuit in Marea Britanie, Africa de Sud, Botswana si Namibia si poate fi descarcat online in 52 de tari. Taxa suplimentara il face greu accesibil populatiei, iar de accesarea site-ului TheZimabbwean.co.uk nici nu poate fi vorba, avand in vedere modul in care traiesc oamenii din Zimbabwe, adica la limita subzistentei. Anul trecut camionul care aducea in Zimbabwe ziarul a fost incendiat de membri ai ZANU-PF.

Simbolul campaniei, produs al hiperinflatiei
Trilionul de dolari, cel care a dat denumirea campaniei, este simbolul colapsului economiei. Emiterea bancnotei de 100 trilioane de dolari zim, pe 16 ianuarie 2009, a fost urmata, la 2 saptamani, pe 2 februarie 2009, de o noua denominare. Se taiau 12 zerouri, asta insemnand ca 1 trilion de dolari zim valora acum 1 dolar zim. Denominarile succesive au dus la taierea a 25 de zerouri din 2000 pana in prezent, hiperinflatia fiind cotata in Zimbabwe, in iulie 2008, la 231 milioane% (http://is.gd/x0q8). In mod neoficial, pana in noiembrie 2008 a ajuns la 516 quintilioane % pe an, preturile dublandu-se la fiecare 1,3 zile(http://is.gd/7mIF). Este pe locul 2 in istorie, cea mai mare valoare de hiperinflatie inregistrata vreodata fiind in Ungaria, in 1946, cand preturile se dublau la 15,6 ore.

Conform The Zimbabwean, 100 trilioane de dolari zim nu pot cumpara nici macar o paine (http://is.gd/uaqS).

Moneda nationala iesise, neoficial, de mult din circulatie
Misterul care planeaza asupra deciziei de retragere a monedei este: de ce tocmai acum? Oricum nu mai accepta nimeni dolari zim. In octombrie 2008, The Telegraph anuntase (http://is.gd/x1B2) ca supermarketurile din Harare (capitala ZImbabwe) nu acceptau decat USD si ranzi sud-africani. Acelasi articol mentioneaza ca in 1980, dolarul zim valora mai mult decat unul american, involutia catastrofala reflectand exact consecintele regimului Mugabe. In ianuarie 2009 s-a permis utilizarea oficiala a catorva bancnote internationale: USD, EURO, lira sterlina, randul Sud-African. Ar fi putut sa mentina si dolarul zim in circulatie, cel putin la nivel declarativ, inca o buna bucata de vreme.

Situatia a fost ilustrata de un reportaj video (http://is.gd/jdbf) realizat in februarie 2009, de catre The Guardian, UK, intr-un sat din Zimbabwe, unde locuitorii nu aveau cum sa faca rost de monede internationale, asa ca erau nevoiti sa sape sau sa caute in albia raurilor metale pretioase. O paine valora 0,1 grame de aur. Reportajul este relevant pentru intreaga tara, deoarece 70% din populatie locuieste in zona rurala (http://is.gd/xhbC), ca urmare a deportarii populatiei sarace in aceasta zona, in 2005.

Imprumutul mult visat
Dupa anuntarea retragerii dolarului zim pentru un an, urmand ca el sa revina doar daca veniturile din industrie vor atinge 60% din capacitate, in prezent constituind doar 20%(http://is.gd/x1JP), Mugabe a obtinut in sfarsit imprumutul pe care il cerea de atata vreme. Pe 30 aprilie 2009, Zimbabwe a primit 400 miloane USD imprumut de la tarile din regiunea sud-africana, inclusiv Africa de Sud.

A fost nevoie ca tara sa se afle intr-o situatie fara iesire ca sa-i poata indupleca pe liderii africani, iar retragerea monedei a constituit dovada de care aveau nevoie pentru a-si asuma "riscul politic". Foametea, somajul de 94% (http://is.gd/x0wh), epidemia de holera cu peste 4000 de morti nu au fost motive pentru ca Mugabe sa pledeze suficient de convingator pentru imprumuturi. Doar proba clara a colapsului economiei a reusit sa-i aduca banii ceruti. Pentru reabilitarea economiei, Mugabe a declarat ca ar fi nevoie de 45 miliarde USD in urmatorii 5 ani (http://is.gd/vDva).

La numai cateva zile dupa acest gest generos, pe 5 mai, in Zimbabwe erau trimisi din nou in inchisoare 18 activisti ai MDC (printre care directoarea Proiectului de Pace din Zimbabwe), sechestrati in decembrie trecut si inchisi in locuri secrete, unde au fost torturati si apoi judecati pentru tentativa de lovitura de stat. Inainte de a accepta sa vina la guvernare, lui Tsvangirai i s-a promis ca vor fi eliberati. Iata ca au fost inchisi la loc. Printre conditiile impuse de Africa de Sud in nenumarate randuri, pentru a lua in considerare un imprumut, se afla si respectarea drepturilor omului, concretizandu-se in eliberarea membrilor opozitiei. A fost suficient ca Mugabe sa se vada cu banii in buzunar, ca sa uite imediat promisiunile facute (http://is.gd/x1Yu).

Sursa de inspiratie
Tocmai cand ma pregateam sa scriu o oda agentiei TBWA/Hunt/Lascaris pentru aceasta campanie, am descoperit nu mai departe de Wikipedia sursa lor de inspiratie. Cea mai faimoasa hiperinflatie din lume, desi nu ocupa loc fruntas in topul valorilor, este cea din Republica Weimar (Germania), din 1923. Pentru a o reprezenta, in pagina "hyperinflation" de pe Wikipedia se gaseste o poza cu un barbat lipind pe un perete, in loc de tapet, bancnote de 1 marca, unele langa altele. Descrierea spune ca banii se devalorizasera intr-atat, incat erau folositi ca tapet. Poza provine din Deutsches Bundesarchiv (German Federal Archive).

[via Wikipedia (http://is.gd/YxA) / via CreativeReview(http://is.gd/q6cQ)]
Pana la urma
Sigur ca nu originalitatea ideii e importanta, ci curajul de a ataca fatis regimul si ecourile pe care le-a avut campania la nivel international. Pe langa liderii Africii de Sud, si SUA si UE erau pe lista tarilor de induplecat, pentru ridicarea embargoului economic; cele doua puteri au declarat insa ca asteapta dovezi ca Mugabe este serios in privinta impartirii puterii cu Tsvangirai (Reuters: http://is.gd/xqYV).

Dolarul zim putea fi retras oricand, din moment ce oricum iesise de mult din circulatie. Se prea poate ca respectiva campanie sa fi fost lansata cu doar doua saptamani inainte dintr-o simpla coincidenta sau tocmai pentru ca se scursese informatia ca moneda nationala urma sa fie retrasa, iar The Zimbabwean a speculat momentul. S-ar putea ca singurul merit al campaniei sa fie acela de a fi atras atentia mondiala asupra abuzurilor lui Mugabe.

Pe de alta parte, absenta unei reactii ar fi constituit dovada ca dictatorul e atat de rupt de realitate si de orbit de propriul ego incat are imprehttp://www.iqads.ro/_admin/admin_continut/editarticol.phpsia ca poate ascunde de ochii lumii toate actiunile sale reprobabile si ca poate ignora orice voce care i se impotriveste. Retragerea monedei a fost o dovada de luciditate din partea dictatorului si poate a reflectat si dorinta reala de a incepe reabilitarea economiei.

Motto-ul The Zimbabwean este "A voice for the voiceless" si, prin campania de un trilion de dolari, a demonstrat cum anume reuseste sa le dea glas celor asupriti. Chiar daca nu a reusit sa forteze mana dictatorului prin aceasta campanie, a reusit sa-l determine sa-si recunoasca public esecul prin desfiintarea dolarului zim. Cine stie cat ar mai fi durat pana la o asemenea masura si pana la acordarea primului imprumut care sa ajute cat de putin oamenii aflati in foamete, care ajung sa-si bata copiii, ca sa-i determine sa fuga de acasa, ca sa nu-i vada murind de foame langa ei, asa cum arata reportajul The Guardian?!

Se vorbeste foarte mult despre eficienta pe IQads zilele astea. Iata deci pana unde poate ajunge eficienta in publicitate. Si nu e nevoie de nici un premiu ca sa ne dam seama de asta.