Romania 2006. Dis de dimineata.
Timpanul unui tanar roman vibreaza puternic la impulsul taraitului ceasului desteptator. Fiorul ii trece prin tot corpul localizandu-se in dreptul ochilor. Ii deschide rand pe rand, eliberandu-i din neclaiala alcoolica din timpul noptii. Isi trece mana usor prin par si isi spune ca pentru sine zambind in coltul gurii: prea mult Ursus.
La baie, in fata oglinzii isi recunoaste trasaturile masculine de barbat cu origini sanatoase. Pentru cateva secunde ii trec prin fata ochii tatalui, mustata bunicului, mainile muncite ale strabunicului. Il lasa sa-si faca de cap pana cand in picatura ce se scurge pe oglinda parca il vede pe Carol. Primul Carol. Se simte dintr-o data mandru de originile sale si repeta pentru a doua oara, zambindu-si in barba: Ursus.
Romania 2006. Dimineata spre pranz
Patru degete alaturi de alte cateva zeci de degete grupate cate patru de abia asteapta sa elibereze din stransoarea rece bara suspendata a autobuzului. Privind pe geamurile largi, de retina tanarului nostru se lipesc involuntar, rand pe rand, franturi din Romania: blocuri jupuite, gramezi de gunoi, caini orfani, valatuci de fum. Se opreste din "reverie"numai cand o manuta murdara il bate usor pe umar: "Oameni buni cu suflet bun si credinta-n D-zeu". Scoate un banut si zambeste pentru a treia oara in aceeasi zi. Amintirea gustului Ursus care i-a invadat dintr-o data papilele gustative ii confirma ca nu pustiul cu ochi rugatori care tocmai se "imbogatise" cu 5 bani il reprezinta. Si se simte mandru ca este roman. Cum a ajuns la concluzia asta? Se poate sa fie Dinastia Campionilor, se poate sa fie Ursus, se poate sa fie orice altceva.
