"Strada General Praporgescu numarul treizeci si unu" pare destul de greu de pronuntat la prima citire, dar dupa ceva timp te obisnuiesti si intervine usurinta aia pe care o ai in pronuntarea cuvintelor cunoscute, cum sunt "cafea", "struguri" si "liniste". Caci si astea trei se leaga cumva de Strada General Praporgescu numarul treizeci si unu, unde, de vreo cinci ani, tot bem cafele, ascultam muzica buna si mancam mamaliga cu creveti, o delicatesa care nu pare deloc pretentioasa. Acolo e Lente, dar ala vechi, caci mai exista unul nou, pe strada Arcului. In oricare ajungi, tot e bine. E ceva la Lente care pe mine m-a convins de mult timp, fie ca e gradina cu struguri, fie ca e supa de rosii excelenta, cu bucati mari de cascaval sau jazz-ul ascultat in surdina. Nu stiu exact ce, dar am intrebat-o si pe Anca Pandrea, unul dintre oamenii care sta in spatele locului, sa ma lumineze. Iata ce a iesit.
Terasa de pe Praporgescu 31
Ideea
Daca rasfoiesc agende vechi, primul gand despre cum ar fi daca am deschide o cafenea este de prin anul 2006. Ne doream sa fim pe cont propriu, sa fim proprii nostri stapani, sa avem o afacere sociabila si prietenoasa. Si pentru ca eram inca de pe atunci animale de carciumi de tot felul, o cafenea ni s-a parut raspunsul evident. Au trecut doi ani si jumatate pana la prima cafea vanduta si a fost un fel de puzzle mare, la care mai adaugam piese chiar si acum.
