Prezentarea despre fericire a Semidei Duriga si a lui Liviu David (Creative Director, NEXT) din cadrul Zilelor Biz a inceput cu o mica introducere despre optimisti si pesimisti, tabere de care nu poti sa faci abstractie atunci cand incerci sa definesti unul dintre cele mai cautate sentimente din lume. Un optimist este ca un copil care gaseste sub brad un mic si mirositor cadou maro, dar se bucura stiind ca pe acolo a trecut un calut, iar un pesimist este cel care stie ca mereu se poate mai rau. Si de aici incepe cautarea unei definitii pentru fericire, la care cei doi s-au uitat din mai multe unghiuri: unghiul din DEX, definitia nationala, perspectiva psihologica, fericirea prin comparatie si fericirea in contexte mai putin obisnuite.
Pe limba fericirii
In DEX, fericirea e usor de gasit. Semida ne spune ca e la pagina 344, unde, in partea de jos a paginii se afla urmatoarea definitie: stare de multumire sufleteasca deplina. Ce inseamna fericirea pentru noi, ca romani, putem deduce apeland tot la limba romana, care ne indica, prin doua fraze simple, ce credem despre acest sentiment. Prima care ne da de gol este locutiunea adverbiala din fericire, care striga, mai tare decat am vrea noi, ca suntem convinsi ca fericirea se datoreaza unei chestiuni independente de fiecare, ca vine dintr-o intamplare placuta, probabil dintr-o aliniere perfecta a astrelor. A doua particularitate a fericirii la romani o arata expresia a face pe cineva fericit, derivata uneori in ma faci fericit, dar niciodata in ma fac fericit. Si de aici, spune Semida, putem trage o singura concluzie: fericirea ar trebui sa fie mai personala.
