Madame Tutli-Putli si domnisoara Tutli-Putli nu sunt una si aceeasi persoana: prima este un personaj conceput de canadieni, o animatie-reala care traieste intr-un scurt-metraj-calatorie existentiala: actiunea se petrece intr-un tren de noapte, unde doamna incearca sa scape de trecutul ei impovarator si de niste hoti care spinteca un om chiar in fata ei. Domnisoara Tutli-Putli este Raluca Rosu, care invata despre filosofie si psihanaliza in New York. Zilele si le imparte intre biblioteca si cautarea de comori prin magazinele vintage si second-hand din oras. Facea asta si in Romania, o face si acum, ca s-a mutat. Inspirata de Madame Tutli-Putli, in martie 2012 Raluca si-a daruit siesi un spatiu virtual: The Daily Tutli-Putli. Pentru ca dulapurile ii erau neincapatoare, si-a mutat in online tinutele alcatuite din hainele pe care le vana si alegea cu grija. Zice despre ea ca e ingropata in haine second-hand, dar eu vad o tipa fara fasoane care se invaluie in comorile multor bunici: colorate, tesute, brodate, hainele fac parada pe Raluca. Am stat de vorba cu ea despre conceptia ei asupra fashion blogging-ului, despre stilul aparte care o caracterizeaza si planurile de viitor:
Primele momente si evolutia blogului
Am inceput The Daily Tutli-Putli in martie 2012 pentru ca obosisem sa imi tot zic ca o sa am un blog de fashion si sa nu fac nimic in privinta asta. Am avut norocul sa gasesc pe cineva care sa ma sustina si sa ma fotografieze in fiecare zi. Primul gand a fost ca voi posta o tinuta in pe zi. Intre timp mi-am dat seama cat de dificil ar fi. Am postat in fiecare zi timp de o luna. Incet, incet am realizat ca imi doresc sa si scriu pe blog, mai mult decat clasicele descrieri ale tinutei si brandurilor pe care le port. Am ajuns sa scriu despre mine, in engleza, cat de onest si in your face posibil. Majoritatea hainelor mele sunt de la magazine second-hand, de unde si replica “buried in second-hand clothes”. Obsesia/pasiunea mea pentru haine si-a gasit intr-un final expresia intr-un blog inspirat de Madame Tutli-Putli, o animatie canadiana. Povestea mea seamana cu povestea acestei doamne care isi cara toate obiectele adunate dupa ea si care de multe ori se trezeste singura intr-un tren de noapte. Postarile au devenit in timp poate mai tematice, inspirate din filme precum A Clockwork Orange sau Breakfast at Tifanny’s. Ce am stiut de la inceput si ce a ramas a fost dorinta de a combina onesitatea cu hainele – o combinatie mai degraba neconventionala.
