Era luni, trecut de pranz cu siguranta, cand colega mea Mihaela Craciunescu mi-a spus ca ma cauta cineva:
- Te cauta cineva.
- Pe mine?
- Pe tine.
- Bine.
M-am ridicat de la birou si m-am dus in hol. Acolo ma asteptau doi tipi, imbracati la costum, cu papion. Unul era cret, celalalt nu. Le-am intins mana, le-am spus ca eu sunt Ionut si m-am gandit ca sigur nu sunt curieri. A existat o scurta tacere stanjenitoare pentru toata lumea si cei doi au inceput sa se certe in fata mea pe o invitatie. Colega mea, Mihaela Craciunescu, care era in bucatarie, a venit si ea in hol. A venit si Marin Preda, un alt coleg, care era in sala de sedinte. Cand au inceput sa se auda tipete ni s-a alaturat si Lucian Baches. Am inceput sa radem nervos. Necunoscutii au continuat cearta:
- Da-mi invitatia.
- Ce invitatie?
- Invitatia.
- Nu stiu nimic de nicio invitatie.
- Da-mi invitatia.
- Da-mi bani pe ea.
- Ce bani?
Si tot asa. N-am inteles nimic. Cand am crezut ca o sa se ia si la palme, baiatul cret i-a dat invitatia celui necret, care, la randul lui, mi-a dat-o mie. Sau invers, nu mai stiu exact. Pana sa ma uit eu peste hartie, cei doi au fugit pe scari si nu i-am mai vazut niciodata.
Invitatia era pentru o piesa de teatru de la Godot. Langa ea era si un comunicat de presa. Anunta ACTELIER. ACTELIER? ACTELIER:
