Iulian Comanescu si noua generatie: Ma simt mizantrop si sceptic prin comparatie cu ei

Iulian Comanescu si noua generatie: Ma simt mizantrop si sceptic prin comparatie cu ei

I s-a spus in multe feluri. Generatia revoltata. Generatia Youtube sau Facebook. Generatia care (nu) va plati pensiile. E vorba de noua generatie. Greu de definit, chiar si cand o imparti intre varste. Cei nascuti dupa Revolutie si alti cativa, la granita. Nu facem sociologie si nu ii numaram matematic, ii cautam dupa apartenenta emotionala.

Iulian Comanescu spune asa: “nu cred insa ca e vorba de o generatie, ci de un segment social de varste diverse”. Sau: “noi, nouazecistii, suntem afini cu douamiizecistii si intre noi se gasesc douamiistii conformisti, integrati, oameni cu simt practic”

Despre noua generatie se va vorbi si in cadrul Romanian Youth Focus, parte din evenimentul Target BootCamp, derulat de SMARK pe 23, 24 si 25 noiembrie. Timp de 3 zile se vor dezbate toate cele 3 targeturi de interes pentru branduri si agentii: femei, barbati si tineri.

 

Noua generatie revoltata si de youtube

I s-a mai spus si generatia Facebook si in alte feluri. Eu nu cred insa ca e vorba de o generatie, ci de un segment social de varste diverse - din urbanul mare, educat, cu venituri peste medie, realizari profesionale, RELATIV tanar (format dupa 1989).

Am intalnit in Piata si liceeni, si oameni care participasera la vechea Piata, cea din 1990. Revolta si politizarea se raspandesc cumva vertical, indiferent de varsta, in medii care se decuplasera de politic pana la criza si adjectivul "tanar" e util, dar relativ in toata povestea.

Deja avem o continuitate istorica: protestele din 2012, cele din 2013, votul din 2014, care a rasturnat spectaculos situatia tocmai prin participarea unor alegatori traditional dezinteresati de politica, la care se adauga bineinteles protestele de acum. Cu alte cuvinte ne-am activat.

 

De ce iese in strada noua generatie

Din toate listele de revendicari e destul de clar, majoritatea lor pot fi rezumate intr-o formula simpla si previzibila: anticoruptie + contestatia clasei politice.

Mai interesant e insa raspunsul la intrebarea "cand". Intr-un interviu, antropologul Vintila Mihailescu imi spunea ca romanii se activeaza atunci cand lucrurile depasesc un anumit prag, asa cum s-a intamplat in ianuarie 2012, cu demiterea lui Arafat.

N-am inteles atunci prea bine ce voia sa spuna, dar exista un punct in care mamaliga explodeaza, "asa nu se mai poate", e un soi de chestiune de onoare.

"Chiar asa, sa moara cateva zeci de tineri fiindca proprietarii clubului nu au facut destule iesiri, artificierii au dat cu artificii aiurea, primarul a semnat aprobari ca primarul, pompierii care au venit in inspectie au inchis ochii si au cerut sponsorizari...? Chiar in halul asta am ajuns?" Cam asta e sensul.

 

Ce te socheaza la ei

Nu ma socheaza nimic, inteleg totul, ma simt alaturi de ei, am fost in Piata de mai multe ori cu bebelusul de gat - si nu o spun fiindca m-as simti exceptional de tanar la varsta mea, mai stiu si pe altii.

Cum spuneam mai sus, nu cred ca Zeitgeist-ul actual se suprapune peste un interval de varsta. Si in plus, nu sunt sociolog, dar din cate stiu intre generatii ar trebui sa existe cate 30 de ani.

Laurentiu Ulici le subimpartea in promotii, de cate 10 ani. In acest caz, am putea vorbi de trei promotii. A mea, de 40+, apoi cei care au acum 30+ si sunt in general foarte integrati profesional si pragmatici. Si, in fine, cei de 20+, mult mai idealisti, care nu se regasesc, de pilda, in mizeriile de televiziuni de stiri, daca e vorba de jurnalisti - si isi fac Casa Jurnalistului sau bloguri.

Cumva, noi, nouazecistii, suntem afini cu douamiizecistii si intre noi se gasesc douamiistii conformisti, integrati, oameni cu simt practic.

E de remarcat ca pe grila asta schimbul de generatii ar urma sa se petreaca in 2020. Nu stiu ce-am sa mai pricep atunci din toata treaba :-)

Daca mai vrei detalii, am incercat sa explic lucrurile, oarecum, aici, desi acolo am folosit "generatie" ca pe o aproximare, n-avea rost sa teoretizez cu promotii si Thibaudet.

 

Diferente; asemanari

Vad, in principiu, o multime de asemanari. Diferenta e ca noi eram spalati la creier si neinformati. Multa vreme a stat, pe blocul Dalles, langa Inter, un mesaj gigantic din 1989: "Vrem guvern democrat".

Cand am iesit in strada, in 1989, doream cu siguranta asta, dar habar n-aveam cum se poate realiza - alegeri, premier desemnat si tot restul. In 1990 am scos o revista si faceam o multime de bani, dar ni se parea rusinos sa ne platim cu ei, "ca nu suntem patroni", oricat de anti-Iliescu si progresisti eram. Se stransese un sertar de sute, pana la urma l-a furat cineva, era inevitabil. Iti dai seama cat pricepeam din capitalism.

 

Asteptari

Sunt obisnuit sa ma chivernisesc singur, nu prea astept mare lucru de la societate. Dar, altfel, mi-as dori ca energia si entuziasmul lor sa se pastreze, cam asta-i diferenta: cand imbatranesti, te ia frigul mai usor, te cheama grijile inapoi acasa - asta presupunand ca ai reusit sa nu faci atatea compromisuri incat sa iti fi pierdut biletul de intrare in Piata.

Diferenta dintre cei din Piata si cei care stau in case asta e, probabil: compromisul cu sistemul, dincolo de faptul ca exista si un segment social inevitabil mai inert. Odata ce faci acest compromis cu el - spagi, para-ndarat, jecmanitul banilor statului, dar si un salariu de la bunicel de la stat pentru incompetenta ta - sistemul e de treaba si te hraneste. Si atunci nu mai vrei in Piata, ca lucrurile stau bine pentru tine, la fel cum taximetristii de azi regreta concediile oferite de sindicat pe vremea comunismului.

 

Ce ai invatat de la ei

Pai ma tot intersectez, si in profesie, si in Piata. Am invatat ca lucrurile nu sunt tocmai imuabile. Pentru mine, o buna parte din pustime e un model, ma uit la cum scriu, ce fac si asa mai departe.

Ma refer bineinteles la cei buni, care sunt al dracului de buni, cu siguranta mai buni decat am fost noi la varsta lor. Nu cred ca am ce sfaturi sa le dau, ci, din nou, incerc sa ma inspir de la ei.

Poate, doar, sa aiba rabdare cu entuziasmul lor. Sa aiba un entuziasm rabdator, tenacitate in entuziasm, sa si-l hraneasca asa, ca pe o planta-n ghiveci. Ma simt mizantrop si sceptic prin comparatie cu ei si, da, mizantropia si scepticismul te ajuta sa mergi inainte, dar de la un punct incolo se-ntorc impotriva ta.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune



Branded


Related