Nu ii stim numele, dar ii citim in fiecare zi versurile. Nu-i cunoastem chipul, dar ne imaginam (via poeziile sale) ca trebuie sa fie cald si bland. Un om care gandeste complex, dar scrie simplu si esential. Cand l-am citit prima data pe Iv cel naiv, am reactionat cu un "in sfarsit". Dadusem peste o poezie contemporana care tintea direct butoanele care deschid usi peste usi si ajung la miez - suflet parca ii spune.
In cateva cuvinte, Iv este cel care pledeaza pentru naivitate si poezie, ca cea mai buna cale de a o exterioriza. Si, in continuare, va vorbi despre alte sentimente, nascute din naivitate, despre inspiratie, cate putin despre romanul la care lucreaza, pe cine citeste sau cum procedeaza cand creativitatea isi ia pauze mai lungi decat i-ar placea:
Incerc s-o tratez cu ceva - inhalez arta, incerc sa schimb aerul cu unul mai curat sau gatesc un pad kaprao, un lankan curry, ceva si isi revine singura.
Asa cum spune si pe blogul sau, din categoria Ce mai fac, ne-a scris mai jos:
Cred ca prima oara cand am luat poezia in calcul a fost cand, intr-o poveste neimpartasita de iubire, am plecat pe jos, prin niste munti, un profesor universitar care avea un handicap la picior a trecut cu Fiatul lui vechi pe langa mine apoi, ros de remuscari, s-a intors si m-a luat cu masina ca sa ma duca pana in satul urmator, care era la vreo 15 kilometri.
