Cand am stiut ca o sa fac un interviu cu Alexandru Maftei, regizorul filmelor „Buna! Ce faci?” si „Domnisoara Christina”, am crezut ca o sa am chef sa scriu despre ce inseamna astazi conceptul de film comercial, in opozitie cu cel de film de festival, ceva mai supraevaluat astazi. Daca e rau sa faci un film comercial, daca e periculos pentru public, daca i se poate reprosa unui regizor ca „indobitoceste” spectatorii.
Nu de alta, dar atunci cand a iesit in tara comedia „Buna! Ce faci?”, in ciuda unor reactii pozitive din partea publicului, au mai fost si unii colegi de breasla (habar nu am care, nu a vrut sa-mi spuna!) care i-au reprosat lui Alexandru Maftei ca isi „tradeaza” oarecum menirea. Cum care menire? Aceea de a se inscrie in Noul Val. Despre asta ma gandeam ca o sa vorbesc cu Alexandru Maftei.
Subiectul ma intereseaza, nu pentru ca as crede in definitia asta de Nou Val romanesc, pentru ca nu e nici chiar asa de nou si nici chiar asa de val. La Nouvelle Vague este un curent vechi, inventat de o jurnalista, Francoise Giroud si folosit pentru prima data in L’Express in 1958, ca sa catalogheze o generatie de cineasti, din care fac parte Godard si Truffaut. Subiectul asta mi se parea mie interesant. Pentru ca am mai vorbit cu regizori care apara Noul Val si mi se parea cinstit, nu doar din punct de vedere jurnalistic, ci si ca cinefila, sa vorbesc cu un cineast care nu se inscrie neaparat in filiatia asta.
