![[Traduttore traditore] Cerasela Barbone: Cîtă vreme nu se închid editurile, ba mai mult, apar altele noi, presupun că există motive de optimism pentru piața de carte](https://media.iqads.ro/2016/10/imgp07512-cover-850.jpg?v=201711020544)
Acum vreo doi ani, de ziua mea, un prieten mi-a făcut cadou cartea lui Michele Mari, ”Pink Floyd în roșu”, apărută la Polirom în 2011. Un roman nu chiar biografic, dar nici tocmai ficțiune, care te prinde și nu-ți mai dă drumul. Syd Barret, în special, vă va cuceri din nou dacă îi veți da șansă unei lecturi. Am citit-o într-o noapte, cu YouTube-ul aproape, în traducerea Ceraselei Barbone. Cu ea vom sta de vorbă astăzi.
Cerasela a terminat Facultatea de Istoria şi Teoria Artei. Din 2005 ea ocupă funcţia de muzeograf la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, iar din 2007 a început să traducă literatură. I-a oferit, din italiană în românește, pe Moravia, Mari, Giordano sau Fabio Geda. În continuare, despre munca de traducător, dar și despre munca de traducător uneori batjocorită de edituri. Da, se întâmplă.
Am început să traduc literatură la sfîrșitul anului 2007. Am trimis cîteva pagini traduse din Pura vita de Andrea De Carlo către mai multe edituri și am primit răspunsul unui redactor de la Rao, care îmi propunea alte titluri. Am dat o probă și am încheiat contractul. Pentru ce urma să devină prima mea traducere: Poate astăzi nu omor pe nimeni, de Randa Ghazy (2010). Vreau în continuare să traduc spre publicare cartea lui De Carlo.
