Prinsi in zbuciumul interior al situatiei politice din Romania, ni se intampla sa scapam uneori din vedere imaginea de ansamblu. Perspectiva se schimba cand privim cu alti ochi lucrurile si le punem intr-un context mai larg. Ochii unui cercetator strain. Henry P. Rammelt si-a sustinut teza de doctorat in Stiinte Politice la Institutul de Studii Politice, Universitatea din Lyon, cu o disertatie dedicata retelelor activiste si valurilor recente de proteste in Ungaria si Romania. A fost coordonator de cercetare pentru Transparency International Romania si preda la SNSPA in Bucuresti. Alaturi de Ruxandra Gubernat si Marcel Schreiter, a realizat si un documentar despre protestele din Romania, Portavoce (puteti citi aici un interviu cu autorii lui).
Cum se vad protestele din Piata Victoriei, din afara, cu ochii de cercetator? Pasnice. Mai pasnice decat cele din restul Europei. Cu glumite, ironii, creative. De altfel, una din dilemele din randul protestatarilor este chiar asta: ajuta umorul cauza revoltei? Unii spun ca hahaind nu prea se pot schimba lucruri si e nevoie de mai multa furie si mai putina creativitate si ironie.
Henry Rammelt a observat ca umorul si creativitatea ajuta la mai multe niveluri: devine subiect media, atrage atentia, fac atractive protestele pentru “publicul de stil de viata”, care simpatizeaza cu o cauza, dar care nu ar participa la proteste perturbatoare sau plictisitoare. Cauza acestor noi tipuri de manifestare a protestatarilor o constituie retelele sociale, care au schimbat mult organizarea si spiritul lor. Dar Facebookul nu poate suplini media traditionala, de care protestele au nevoie pentru a exista.
