E usor de inteles de ce, uneori, "modernizarea" Bucurestiului nu e o veste atat de buna. Unde vedeai ieri o casa interbelica, cu amintiri tapetate de jur imprejur, sunt sanse mari ca maine sa dai de un bloc de semi-sticla, care prinde viata de luni pana vineri, de la 09.00 la 17.00. Mai sunt totusi cateva refugii prin Capitala care desfid vremurile moderne si invita la o pauza; unul dintre ele e Gradina Sticlarilor.
Cu multi ani in urma, pe Strada Selari din Centrul Vechi gaseai Curtea Sticlarilor, un atelier-magazin cu o istorie de peste 150 de ani. Daca ai crescut in anii ‘90, sunt sanse sa fi vazut pe acolo sticlarii rosii in obraji, sufland materialul in diverse forme unduite. Altfel, cei mai tineri sunt mai familiarizati cu denumirea Curtea Berarilor, localul care a inlocuit sticlaria la aceeasi adresa.
Azi mestesugul sticlei s-a cam pierdut; mai putin pe Vasile Lascar 36. Acolo e un spatiu cunoscut doar catorva prieteni de termen lung ai artei, dar unde e binevenit orice amator de liniste si de frumos. Vreo 15-16 oameni isi rup din timpul liber pentru Gradina Sticlarilor. Nu este un business, ci mai degraba o bucatica de natura, uneori greu de depistat chiar cu Google Maps, care ofera concerte si ateliere artistice, si unde platesti timpul, nu consumatia.
