Se fac 30 de ani de la căderea comunismului și memoria oficială e trasată încă în alb și negru, dacă ne oprim la manuale sau manifestări oficiale. Dar nu ne oprim. Din contră. Căutăm și vorbim cu cei care revizitează istoria atent, în nuanțe. Cum a fost expoziția celor 100 de ani de locuire și vecinătate sau încercările de a aduce istoria aproape de tineri. Cum este Sandra Bardan care studiază, dincolo de locurile comune și gri, popcultura din comunism, încercând, prin întrebări simple, să ajungă la nuanțele vieții de atunci.
Cum anume să transpui acea perioadă pentru o generație foarte dinamică, curioasă și mai ales hyper-digitală, reușind să eviți, elegant, puseuri de didacticism, nostalgie, și orice alt discurs de tipul „(...) pe vremea mea...”, se întreabă Sandra.
Alexandra (Sandra) Bardan a făcut gimnaziu şi liceu la „N. Tonitza”, a urmat Academia de Artă Bucureşti specializare „Scenografie”, apoi master în „Proiecte culturale” la Paris 1 și doctorat în „Științele comunicării” la Paris 3. Acum vreo 20 de ani, când a citit teza lui Tristan Mattelart, „Calul Troian Audiovizual”, i-au revenit amintirile din România comunistă. Așa că a început să lucreze la o teză despre acest subiect. Concluzia acelei lucrări era că că piața alternativă de produse culturale era o fațetă mai dinamică a rezistenței „pasive” a românilor în ultimul deceniu al regimului comunist. Sandra a reluat subiectul și a lansat „Pop Communism in Romania”, o pagină de Facebook prin care vrea să construiască o bază de lucru pentru această cercetare.
