[Single de România] Matei Tibacu - Blendea: Totul e în grabă. Totul e pe post de sampling. Oamenilor le este din ce în ce mai greu să stea în tihnă cu ei înșiși

Matei Tibacu - Blendea a crescut in SUA și are o abordare ușor diferită când vine vorba de anumite aspecte ale branșei. Imaginea ar fi unul dintre ele, fiind printre puținii care recunoaște că e un element primordial în activitatea bandului. Inspirația și-o trage de la trupe gen Tame Impala sau Tops: 

Mie nu numai că mi se pare extrem de important acest aspect, ci chiar e un criteriu în jurul căruia compun și stabilesc mișcările următoare The Details. Frustrarea este că nu pot atribui un buget mai mare acestor lucruri, dar mă motivează să găsesc soluții pe baza realității curente

Momentul de care-și amintește cu drag este lansarea din București a clipului lor, Romania is for sale, studioul preferat este cel al lui Vicor Panfilov, Real Sound & Vision și recunoște că oricât ar critica românii țara lor, le place când folclorul intervine în muzică.

"Observ că indiferent ce spun oamenii de rău despre țara noastră, tot au o sensibilitate față de folclorul strecurat în muzica artiștilor de la noi. Ăsta e un lucru tare frumos. Nu pot să spun că sunt fan, dar apreciez principiul mai mult decât sonoritatea"

Vorbim cu Matei mai jos despre The Details, muzica, imagine, pandemie si supravietuire artistica.

Cum s-au schimbat planurile în pandemie

Pe plan financiar, traista s-a strâns considerabil. Pe plan creativ, mi s-a deschis o fereastră mai mare în care să pot înregistra și pregăti muzică pentru când se revine la o stare pregătită pentru manifestări artistice (concerte, lansări). Am aflat despre mine că nici măcar tot timpul din lume nu îmi ajunge să termin tot ce mi-am propus.

Sunt o persoană care are mereu ceva de făcut, dar îmi dau seama că îmi tot  propun scopuri greu de atins într-o perioadă de timp fezabilă.

Ce ar trebui să facă scenă locală în perioada asta

Sunt inițiative pe perioada asta, menite să ajute artiștii. Stații de radio ca Radio Guerrilla și emisiuni precum “Playground cu Despot și Hefe“ care difuzează exclusiv muzică românească, de la începutul pandemiei. Nu știu dacă încasările de la UCMR-ADA și Credidam sunt suficiente pentru a servi ca un câștig constant și sustenabil pentru trupele tinere, însă toate industriile sunt afectate, deci chiar și intenția contează și e foarte bine primită.

Trupele ar trebui să compună întruna și să repete. La începutul “noii perioade”, toate trupele ar trebui să sune țais și să anunțe cât mai multă muzică nouă. Ba chiar sper să se fondeze multe trupe noi. Și poate cel mai important orice muzician ar trebui să asculte cât mai multă muzică, pentru a evolua ca și compozitor.

Ce mai înseamnă în ziua de azi un single

Dacă “ziua de azi” se referă la ieri-ul de înainte de 15 martie, single-ul este foarte important pentru a motiva atât trupele cât și cluburile din toate orașele din România să se mobilizeze și să lege mini-turnee. Un mini-turneu presupune un hype pe rețelele de social media, apariții la radio, interviuri, merchandise, și apoi spamare–subtilă sau agresivă, în funcție de cum rezonează fiecare fanbase – cu single-ul, inclusiv după circuitul prin țară și festivalier. Lansarea unui single înseamnă un sondaj al oricărui artist să știe unde se află în momentul respectiv. Oferă o muzică de calitate la care lumea reacționează pozitiv și cumpără bilete și merch? Are o imagine care atrage sau e interesantă? Sună bine trupa live? Și apoi…același set de întrebări la următorul single, și tot așa.

Dacă prin “ziua de azi” chiar respectăm data din telefon, orice single trebuie tratat mai cu grijă. Prezentarea trebuie să fie suficient de interesantă încât să motiveze ascultătorii să nu uite de artist pe această perioadă și să își noteze în calendar primele concerte de cum se termină pandemia.

Single-uri pe bandă rulantă sau album

Cred că fiecare artist are un mesaj și o imagine care dictează ce fel de lansări îi prind bine. Cu The Details, tot proiectul este unul conceptual, care va trece prin multe schimbări. Pe parcurs, l-am gândit în așa fel încât să poată fi împărțit în mai multe EP-uri, lansate câte unul pe an, cu câte 3-4 single-uri anual, că să fie un circuit constant. Power pop-ul (genul interpretat de The Details) mereu a intrat în atenția oamenilor sub formă de single, încă de la Beatles încoace.

În alte genuri, câte un album este foarte binevenit, dacă spune o poveste mai lungă și este un tot unitar. Însă nu mai sunt toți dispuși să asculte un album întreg în ziua de azi. Totul e în grabă. Totul e pe post de sampling. Oamenilor le este din ce în ce mai greu să stea în tihnă cu ei înșiși. Aici mă refer la generațiile mai tinere. Pentru cei care au prins perioada când ieșeau albume precum “Tommy” sau “Quadraphenia” de la The Who, “The Wall” de la Pink Floyd… cu siguranță tot albumele în format complet primează.

De la single la clip

În general, un producător bun (chiar dacă este vorba de artistul în sine) ia cele mai bune măsuri de înregistrare că să fie nevoie de cât mai puține modificări în post-producție. Se înregistrează cu toate nivelele și pozitionările de microfoane pentru care să nu fie necesare prea multe efecte, compresoare, EQ-uri, gate-uri adăugate… să sune bine cât mai “din prima”. Apoi e vorba de post-producție.

Post-producția începe de la “comping”, adică alegerea celor mai bune variante din bucățile înregistrate. După această compilare, se trece la editare, dacă este nevoie (poate o tobă nu pică exact pe un timp și o facem să pice unde trebuie, sau aducem chitara mai în dreapta sau stânga să se pupe cu bass-ul).

Apoi se adaugă alte mici îmbunătățiri la înregistrări, cum ar fi cele menționate mai sus, pentru a da o personalitate aparte sunetului. Ba chiar se adaugă mici detalii că să aducă și mai mult în față mesajul pe care artistul vrea să îl exprime prin muzica sa (de la armonii adiționale pe voce la elemente percusive netradiționale care împodobesc piesele). Se mixează, apoi, toate bucățile, să fie toate la același nivel, ca volum. Faza finala este cea a masterizării, care dă forma finală a unui material (poate fi făcută cu un template din programul de înregistrare sau poate costa foarte mult și făcut într-un studio construit special pentru masterizare… e un procedeu mai delicat). Depinde cât timp are cineva la dispoziție și cât de complex trebuie să iasă rezultatul DUPĂ ce a fost înregistrat. Dacă e vorba de a plăti oameni să facă fiecare din aceste operațiuni și luăm un single drept exemplu, poate dura între câteva zile și 2 săptămâni în total, cu activitate constantă.

Dacă e vorba de un album, nu se înmulțește această perioada efectiv, deoarece majoritatea setărilor rămân la fel pe toate cântecele, dacă au fost înregistrate în aceleași condiții. Deci e mai rentabil să te ocupi de mai multe piese deodată, că durează mai puțin să le finalizezi, decât să o iei de la capăt cu fiecare.

Cât mai costă o lansare de single

Social media încă nu ne permitem să externalizăm. Să zicem că mai facem câte un boost de 100 RON pe Facebook înainte de un șir de concerte. Pe PR-ul din străinătate lucrăm cu cineva din SUA care s-a oferit să ne ajute, iar în România, ne bazăm pe noi, pe social media, pe clipuri, și pe cum ne prezentăm la concerte.

Majoritatea clipurilor The Details de până acum au fost filmate cu ajutorul lui Miluță Flueraș și regizate / editate de mine, cu bugete minime pentru actori, garderobă, props, catering, și alte cele. Fiind relativ noi pe piață, avem noroc când ieșim pe zero după ce ne deplasăm prin orașe precum Cluj, Iași, Timișoara, chiar și Liverpool, așa că nu ne rămâne mult buget pentru clipuri, și atunci gândesc clipurile în funcție de lipsa de bani. O idee bună e bună și dacă folosești 3 chibrituri și o piatră de quartz. Hopa! Idee!

Foto: Miluta Flueras

O lansare întreagă, poate costa de la 50 sau 100 Euro în sus, (depinde câți prieteni are trupa, dispuși să îi ajute cu transport, cazare, și altele). Nu mă pot pronunța pentru alte trupe, fiecare după posibilitățile proprii. Mi-ar plăcea să pot aloca un 2000-3000 euro per clip, cam de atâta e vorba când vorbim despre un clip făcut profi, cu o echipă întreagă în spate. Clipurile sunt un resume complet (video + audio) care atrage pe cineva să mărturisească pachetul visual + auditive în format live.

Care e principala piedică în lansarea unui single

Lipsa de presă online (cum ar fi Pitchfork, Consequence of Sound, Blabbermouth) care să dezbată ce se întâmplă în scena muzicală ca la un post TV de cancan. Nu există o platformă care să unească trupele și eforturile lor într-o poveste și atunci pe oameni îi interesează doar trupele la care vor prietenii lor să meargă. Sigur, sunt și oameni care cumpără merch și cărora le pasă de mai mult, dar aceia chiar depun un efort. Ar fi mult mai ușor să existe mai multe site-uri care să fie luate în serios de oameni, să fie citite ca pe ziarul de dimineață. Pardon… feed-ul, la cafea.

Atunci când o trupa lansează un single, se bazează pe oamenii pe care fiecare din membri îi cunoaște (nu mă refer la trupe cu fanbase deja bine-stabilit). Poate oamenii dintr-o trupă nu au exagerat de multe cunoștințe care să fie dispuse să vină la toate concertele tot timpul, sau poate genul de muzică prestat nu e pentru acel grup de prieteni, și atunci e greu când știi că te bazezi doar pe ei, și fiecare pe tabăra lui. O platformă care să unească aceste lucruri (cu recenzii de concert, poze de genul “paparazzi” când îl mai vezi pe vreunul-altul dintr-o trupă în oraş că își cumpără niște napolitane de la Lidl etc.) ar fi, cred eu, extrem de utilă, și atunci artiștii ar putea să se bazeze pe atenția mai multor oameni decât doar cea a prietenilor.

Ce a prins cel mai bine

Cred că lansarea “Romania is For Sale” din club Control. Cu prilejul acestui clip am lansat și EP-ul de debut, am cântat și set acustic și electric, au fost niște persoane speciale (pentru mine) în public… a fost o experiență completă, ca efort din partea noastră, ca trupă, cu doar 1 an vechime la momentul acela (noiembrie 2018).

Cine te inspiră

Pe loc, din cele moderne ar fi Tame Impala, și Tops (Canada). Mă refer la lansările lor din 2020. Clipurile și prezentarea vizuală ale lor mă atrag. Tame Impala mereu au avut clipuri la al căror gen am aspirat. Stilistic, sunt foarte retro, dar se vede câtamai bugetul au în spate. Iar Tops sunt o surpriză proaspătă, i-am descoperit prin decembrie 2019. Mi se pare că sunt un exemplu bun de urmat, pentru The Details.

Scule și colaborări cu oamenii care trebuie

Am o placă de sunet Focusrite din care ies două boxe Yamaha HS8. Un setup modest, deocamdată, dar le folosesc cu atenție să obțîn cele mai bune rezultate din cât se poate. Ca studio, colaborez cu, și recomand, Real Sound & Vision. Este studio-ul prietenului și „gurului„ meu în termeni de înregistrări, dl. Victor Panfilov. Un om și un producător extraordinar.

Cât de importantă e imaginea

Mie nu numai că mi se pare extrem de important acest aspect, ci chiar e un criteriu în jurul căruia compun și stabilesc mișcările următoare The Details. Frustrarea este că nu pot atribui un buget mai mare acestor lucruri, dar mă motivează să găsesc soluții pe baza realității curente. Pentru grafică la The Details lucrăm cu Alex “Bony” Butnaru (printre altele și solist în trupa Slicer; un băiat extraordinar, și ca artist, și ca om) și cu propriul nostru chitarist și geniu grafic, Tiberius Ciucinciu.

Deocamdată sunt foarte satisfăcut cu ce pot ei să facă în stilul acesta ’60-ist Hanna-Barbera, vom vedea dacă va mai fi loc pentru alții pe viitor. De ce ține de grafică pentru evenimente, postere și lucruri mai mici, mă ocup eu. La make-up se descurcă fetele din trupă, Emma Niță, Teodora Gusoi și Marina Anghel, iar de videouri mă ocup eu. În general alături de Miluța Flueraș, dar au fost și alți colaboratori, și cu siguranță e loc și pentru alții în viitor. 

Scena locală în ultimii cinci ani

Având și privilegiul de a fi chitarist în trupa Coma, am văzut că din ce în ce mai mulți oameni încep să susțină trupele românești, care cântă în română. Am înțeles în cele din urmă că oamenii preferă să rezoneze cu versuri spuse în limba maternă, chiar dacă românii vorbesc engleză mai bine decât mulți americani sau englezi. De aceea, am început și eu să scriu versuri în română. Mi-e puțîn diferit, pentru că eu am crescut în S.U.A. și încă gândesc în limba engleză… dar e cel puțin un experiment, o provocare, să scriu în română. Deocamdată sunt fericit cu rezultatele. Mă încurajează mult că vin din ce în ce mai mulți oameni la trupele românești și se formează din ce în ce mai multe. De asemenea, din ce în ce mai multe cluburi din țară își deschid ușile la trupe noi și le facilitează circuitul de promovare. Este foarte încurajator ce se întâmplă (până la apariția pandemiei, normal).

#Trending

În afară de tendințele muzicale de trap și elementele (subtile sau nu) de manele care se furișează pe ici colo, observ o constantă simpatizare a elementelor tradiționale în muzică. Subcarpați mi se pare cel mai de succes exemplu și Bucovina pe partea de metal. Observ că indiferent ce spun oamenii de rău despre țara noastră, tot au o sensibilitate față de folclorul strecurat în muzica artiștilor de la noi. Ăsta e un lucru tare frumos. Nu pot să spun că sunt fan, dar apreciez principiul mai mult decât sonoritatea. 

Foto: The Details

Cum a evoluat promovarea din România

România este într-o evoluție continuă. Ritmul poate fi de multe ori descurajant, dar să ne gândim că înainte părea total stagnant. Mi se pare că este o lipsă de MAI MULȚI impresari, bookeri și agenții serioase în România.

Sunt câțiva, foarte buni pe treaba lor, dar nu prea e mare competiție, și atunci e aproape vorba de un monopol. Se și iau după dorințele publicului, dar acestea trebuie și formate de cei care își permit să o facă. Suntem un public cu sete de cunoaștere, într-o măsură suficient de mare încât să fie mai mult loc pentru o piață mai mare de bookeri și impresari. Deci partea rea ar fi că încă nu e un echilibru între părțile rele și cele bune. Dar acest raport e într-o continuă schimbare…și cu siguranță se va stabiliza din ce în ce mai mult.