Cum se simte pandemia personal și artistic pentru muzicienii invitați la SoNoRo 2020

Pandemia a închis sălile de concerte, a anulat zeci, chiar sute de evenimente, a băgat muzicienii în casă și le-a tulburtat gândurile cu privire la viitor, dar le-a adus și multe momente de tihnă, alături de familie, de concentrare pentru învățarea unor noi lucrări și timpul necesar pentru regândit tot ce ține sine și de lumea în care trăim.

Concertele SoNoRo durează până pe 9 decembrie și pot fi văzute și ascultate pe festival.sonoro.ro, art.raiffeisen.ro, vodafone.ro/impreunamaiputernici. 

Alina Pogoskina (vioară) – Berlin

Foto: Șerban Mestecăneanu

„A fost un ani dificil în multe feluri, financiar, emoțional și cultural, prin faptul că nu am putut cânta alături de colegii mei muzicieni. Am fost foarte recunoscătoare pentru că am avut familia lângă mine și am dedicat timpul liber proiectului meu Mindful Music Making, care sprijină holistic muzicienii. În acest fel, am simțit că tot am un scop important în viață. Și totuși, faptul că nu am putut concerta m-a afectat profund...„

Alexander Sitkovetsky(vioară) - Londra

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Eram în Danemarca pe 11 martie și repetam cu orchestra de acolo pentru un concert când a început pandemia și evenimentele s-au anulat. Faptul că mi-am petrecut atât timp cu familia și am ajutat copiii cu școala de acasă a fost minunat. În același timp îmi făceam speranțe că se vor relua concertele, dar a venit vara și nu s-a întâmplat asta, decât sporadic, cum a făcut Răzvan Popovici de a putut ține festivalurile Conac și Musikland sau concertul de la Vara Magică de la Ateneu. După ce mare parte din concertele din vară s-au anulat, la fel s-au întâmplat și cu cele din toamnă și din iarnă. Moment în care totul a devenit trist și am început să mă îngrijorez pentru anul/anii viitori. În afară de câteva concerte, totul este anulat până în aprilie, în condițiile în cae părea un sezon foarte plin și acum număr pe degete concertele.”

Nicolas Dautricourt (vioară) – Paris

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Mi-a plăcut prima parte a lockdown-ului, deși a fost ireal, de parcă intram într-o nouă lume, într-un nou echilibru. Am avut grijă de copii și am făcut teme alături de ei, în special la geometrie și istorie. Nu am exersat aproape deloc, aproape că am găsit pânză de păianjen în carcasa viorii. Am compus câteva lucrări. Nu mi-a fost deloc dor de concerte. Am fost fericit să cânt și să nu cânt.”

Mihaela Martin (vioară) – Berlin

Foto: Șerban Mestecăneanu

"În perioada martie-mai nu am cântat deloc, dar am ținut lecții online pentru studenți și am învățat repertoriu nou. Din punct de vedere psiholgic a fost bine pentru studenți, că nu au fost singuri. Personal m-am ocupat de casă, am gătit mai mult, am mers la piață, am stat mai pe liniște, nu a fost o experiență negativă."

Alissa Margulis  (vioară) – Bruxelles

Foto: Șerban Mestecăneanu

"Am fost blocată în Africa de Sud, doar eu cu fiica mea de doi ani și m-am simțit tare ciudat să fiu pe un al continent. Per total această perioadă va rămâne bine înrădăcinată în memorie. Mă aflam acolo pentru niște concerte, era vara, la începutul lui martie. Înainte eram mereu în turneu, mereu stresată, nu aveam suficient timp de fiica mea, ia cu ocazia asta am putut să restabilesc o relație afectuoasă.

Din perspectiva concertistică a fost rău, dar în acelasi timp și bine, căci dintr-o dată nu a mai exersat tot timpul, chiar am avut și două săptămâni când nu am pus deloc mâna pe vioară. Am făcut mult sport, yoga, înot, m-am simțit ca și cum m-am întors în copilărie.  Când nu mai ai multe lucruri de făcut, începi să-ți găsești singur distracții."

Erik Schumann (vioară)  - Frankfurt

Foto: Șerban Mestecăneanu

„M-a prins lockdown-ul acasă, în Frankfurt. A fost și este un greu să păstrez sus nivelul de motivație. Am exersat și învățat multe lucrări noi în timpul carantinei și am făcut acest lucru, tocmai să mă țin ocupat, mai ales că noi muzicienii, nu am avut niciodată atât de mult timp liber. Sper să ne redresăm cât mai repede.”

Jonian Kadesha (vioară) – Berlin

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Locuiesc în Berlin unde am și petrecut lockdown-ul de care, cumva în secret, m-am bucurat pentru că până atunci totul era pe repede înainte și obosisem. Mi-a plăcut să iau ce mi se întâmplă mai ușor și să reflect asupra unor multor lucruri. Aveam multe întrebări și nelămuriri, asupra cărora puteam în sfârșit să stau să mă gândesc. Am avut și momente de teamă, pentru că deși aveam timp berechet, mi-a lipsit motivația de a studia intens și în plus, îmi veneau gânduri cascadă despre tot.

Acum, în a doua parte a carantinei, mi-am revenit, căci am avut și câteva concerte și am început să mă simt mai bine. Totuși senzația de incertitudine m-a obosit, simt că mă copleșește această perioadă și sincer m-am săturat. Există totuși alternative de a continua concertele, de aceea mă bucur tare mult că echipa festivalului SoNoRo a găsit o variantă de a organiza festivalul și că fac parte din muzicienii norocoși care pot cânta.”

Răzvan Popovici (violă) – București

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Îndrăznesc să spun că perioada de izolare a fost extrem de bună pentru că era lucrul pe care mi-l doream cel mai mult și anume să stau acasă. Nu s-a mai mai întâmplat de mulți ani să stau cu săptămânile acasă. Am simțit acest lucru precum un cadou ceresc. Îmi doream foarte mult să am timp și liniște să învăț niște piese importante, concerte de William Walton, Peteris Vasks și Cecil Forsyth, pe lângă multe alte piese. Pot să zic că nu am cântat niciodată atât de bine ca acum, după perioada de carantină, când am avut liniște și concentrare, altfel decât în mod normal, când ești mai mult la aeroport decât acasă. Îmi aduc aminte cu drag de primul concert de după izolare. A fost unul cu public (câteva sute de oameni, distanțați), într-o sală de concert, undeva la început de iulie, în Elveția, după care a urmat prima cină în interior cu oameni și un șnițel genial.”

Tomoko Akasaka (violă) - Berlin

Foto: Șerban Mestecăneanu

„În primele două luni de pandemie am renovat casa (din 1920 de 85 mp) alături de partenerul meu, care este un artist foarte priceput la reparații, restaurări și renovări. Împreună am dat tavanul jos, am pus ciment, am vopsit, am făcut o nouă stucatură, am restaurat mobilă veche, iar rezultatul este un combo de nou cu vechi.

Tot în această perioadă am dormit în sfârșit bine și mult și de câte ori mi-am dorit. De regulă nu-mi ascult corpul și mintea, dar cu ocazia lăsării liniștii mi-am răspuns la întrebări legate de ce îmi doresc de fapt și am descoperit tot felul de surprize și am reușit să accesez adevărata mea natură.”

 

Valentin Răduțiu (violoncel) – Berlin

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Am trecut prin mai multe etape, interioare și exterioare, unele optimiste, dar desigur ca și toată lumea, și prin multe zile încruntate. Fiecare săptămână avea un alt subiect: una a fost culinară, într-o alta am zugrăvit, una a fost dedicată producției unui mic filmuleț, și alta unei imprimări, în care am cântat la mai multe voci cu mine însumi la violoncel. Și am devenit mult mai implicat politic decât am fost până acum.”

Benedict Klöckner (violoncel) – Paris

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Lockdown-ul m-a prins în Paris, unde am stat trei luni. Am decis să devotez acest an pandemic pentru a exersa suitele de violoncel de Bach. Aceste suite au scos și documentaristul din mine, căci nu există partituri originale, ci doar copii, din diferite surse și a fost nevoie să le cercetez pe toate pentru a le găsi pe cele bune. Am decis să exersez și să învâț toate cele 36 de suite, așa că exersam una pe zi, lucru care m-a făcut să nu fiu leneș, și deși fiecare are doar 3 - 4 minute, m-au ținut foarte ocupat. Nu am simțit lungă perioada de izolare, ba dincontră, cu ocazia acestui țel, mi s-a părut chiar scurtă. În plus, am colaborat alături de compozitori de pe șase continente pentru a scrie lucrări de violoncel, iar acum numai ce am terminat de înregistrat un CD cu aceste lucrări și toate suitele de violoncel de Bach. În următoarul lockdown sunt pregătit pentru un nou proiect muzical.”

Justus Grimm (violoncel) – Bruxelles

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Izolarea a fost în primă fază înfloritoare, după care dureroasă.”

Diana Ketler (pian) Riga

Foto: Șerban Mestecăneanu

"Am fost norocoasă căci viața mea în timpul pandemiei nu s-a schimbat deloc față de viața mea de dinainte. Primul concert din această perioadă a fost în aprilie pentru radioul de stat latvian, în Riga și a fost transmis atât la radio cât și la televizor. Am simțit de parcă înregistrez un CD și am avut senzația că sunt la un examen, de parcă am făcut o înregistrare pe care nu o pot  edita."

José Gallardo (pian) - Munchen

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Când a început pandemia eram în vizită la părinții mei din Buenos Aires și printr-un super noroc am reușit să zbor înapoi în Munchen unde locuiesc, înainte ca toate zborurile să se anuleze.

Am folosit lunile martie-aprilie-mai să învăț, să citesc și să repet. Am citit o noua biografie a lui Beethoven, romanul Crimă și Pedeapsă de Dostoevsky, “Fatelessness” cartea lui Imre Kertész cu care a câștigat premiul Nobel pentru literatură și pe care ajung să o tot recitesc.  Imre Kertész este un scriitor care-mi place foarte mult și pe care am avut onoarea să-l cunosc personal, ocazie cu care mi-a dat cartea lui tradusă în spaniolă. Am învățat repertoriu nou, am aprofundat triourile de Beethoven și am studiat partituri fără să cânt la pian. În luna mai, prietenul meu, dirijorul și contrabasistul Nabil Shehata a decis să țină festivalul, așa că am cântat în câteva concerte pentru radio, fără public. Acesta este singurul eveniment la care am participat în această perioadă.”

Ioan Dragoș Dimitriu (pian) - Brașov

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Profesional în pandemie am devenit directorul Filarmonicii din Brașov. Și a fost prima oară când am compus ceva și am și lansat public acest lucru. Pictorul Gabriel Stan a făcut un tablou pe care l-a lansat alături de lucrarea compusă de mine. Tablou vorbesște despre partea feminină din bărbat și partea masculină din femeie, este un diptic care scoate aceste lucruri în evidență. E prima oară când m-am așezat și mi-am zis Acum vreau să compun, m-am simțit super inspirat și compoziția a curs. Cel mult mi-a luat să o scriu, dar în minte mi-a venit imediat. Și am putut să organizez și anul acesta festivalul Tam Tam de la Brașov.

Pe plan personal m-am ocupat mai mult de grădină (300 mp), am plantat multe legume și nu am cumpărat deloc ceapă, pătrunjel. Mi-am luat pentru prima oara în viața mea un câțel de vânătoare, îi zic Mișa, care mă face să mă simt foarte bine.”

Pablo Barragan (clarinet) – Berlin

Foto: Șerban Mestecăneanu

„Pandemia m-a prins în Palma de Mallorca, unde eram profesor la un masterclass la o școală superioară. Nu a fost deloc cel mai rău loc unde să-mi petrec carantina și am putut pleca înapoi acasă în Berlin înainte să se închidă granițele, am prins ultimul zbor de duminică seara.

Am experimentat mai multe faze în perioada martie – aprilie. De la neîncredere la optimism de la supraviețuire, la scepticism, mici momente de acceptare, creativitate, meditare. A fost un întreg proces perioada de izolare. Am descoperit multe lucruri noi, am redescoperit lucruri vechi, mai ales pe acelea pe care le-am luat de bune și în agitația vremurile moderne în care trăim, uitam să mă bucur de ele. Am realizat în sfârșit că ceea ce pare o tragedie poate fi transformat într-o comoară. Timpul este cea mai mare nestemată pe care o avem, timpul vieții. Am învățat să mă opresc, să respir și să mă gândesc la lucrurile profunde din viața mea. Am fost și sunt foarte norocos că am familia, prietena și pe cei dragi sănătoși și nu am avut probleme majore, iar pentru asta sunt foarte recunoscător.”