În urmă cu 22 de ani, Răzvan Popovici și Diana Ketler creaseră deja un festival de muzică clasică în Germania și s-au gândit să valorifice experiența acumulată acolo pentru a aduce muzica de cameră și la București. În 2006, muzica de cameră nu era foarte prezentă pe scenele importante din România, iar Răzvan și-a dorit să existe un festival și la noi, care să fie dedicat acestui gen de muzică, iar lucrări importante să devină cunoscute și publicului român. Așa a apărut Festivalul Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo.
Peste ani, SoNoRo a devenit un brand cultural de țară, a depășit granițele Bucureștiului și ale României, s-a dezvoltat organic în mai multe proiecte și programe artistice. Când privește în urmă, Răvan zice că cele mai mari provocări legate de organizarea tuturor festivalurilor rămâne și acum finanțarea, care este 80% privată.
"Oricât ai planifica un festival, situațiile neprevăzute își vor face întotdeauna apariția – anularea sosirii unui artist și găsirea unui înlocuitor; o ploaie torențială la un concert în aer liber; anularea unei săli; restructurări într-o firmă și anularea unei sponsorizări", spune Răzvan.
Răzvan Popovici este director executiv al Festivalului SoNoRo, iar Diana Ketler director artistic. Cei 20 de ani de SoNoRo vor fi marcați anul acesta printr-un turneu aniversar în mai multe orașe importante din Europa, culminând cu un concert la Carnegie Hall din New York.
Vorbim în continuarea cu Răzvan despre ce au însemnat cele două decenii de SoNoRo, cum a crescut festivalul. Aflăm și programul Concertului de Mărțișor, care va avea loc pe 1 Martie la Ateneul Român.
Din biografia și formarea ta
M-am născut în București, într-o familie de muzicieni, părintii mei fiind profesori de muzică – mama, profesoară de pian, și tatăl meu, profesor de violă. Am studiat cu tata în prima etapă, apoi am emigrat în Germania și au urmat studiile la Salzburg, Paris și Freiburg. După anii de pregătire, am concertat în mari orchestre ale lumii, printre care Filarmonica din Berlin, apoi am devenit solist în muzica de cameră.
Am avut șansa de a întâlni pedagogul oportun atunci când trebuia, astfel încât să mă dezvolt constant. Sunt de neuitat concertele care te pun pe harta muzicală a lumii; în cazul meu, Carnegie Hall din New York, Musashino Hall din Tokio, Concertgebouw din Amsterdam, Konzerthaus și Musikverein din Viena, South Bank și Wigmore Hall din Londra, YMCA din Ierusalim, Bozar din Bruxelles și, desigur, Ateneul Român cu un concert sub bagheta dirijorului Roberto Abbado.
Întâlnirea cu Diana Ketler, co-fondatoare SoNoRo
Creasem deja, în 2004, Festivalul Chiemgauer Musikfrühling din Traunstein (Germania), iar Diana m-a urmat în dorința mea de a valorifica și în București experiența acumulată acolo. În acei ani, în România, muzica de cameră nu era cu adevarat prezentă, cu excepția unor inițiative sporadice, în diverse colțuri ale țării. Cred că acela a fost un moment propice pentru a sădi sămânța muzicii de cameră în România și acest fapt se vede 20 de ani mai târziu, atunci când privim înapoi și constatăm că a fost o decizie serioasă și pe termen lung.
Ne-am dorit foarte mult să existe și la noi un festival dedicat muzicii de cameră, de natură intimă, în formule artistice mai mici, și să facem cunoscute lucrări excepționale, care se interpretau mai puțin sau chiar deloc.
Transformarea SoNoRo București într-un brand cultural
În prima etapă ne-am dorit să creăm un spațiu propice muzicii de cameră în București, apoi ne-am îndreptat privirea și către alte orașe din România. Mai târziu, a fost un pas firesc să ne gândim la internaționalizare, deoarece atât Diana Ketler, cât și eu suntem muzicieni care concertează constant în toată lumea. Fiind invitați să interpretăm în săli și festivaluri renumite, i-am cunoscut pe managerii spațiilor de concert și am creat cu ei legături solide, care ne-au facilitat colaborări ulterioare. Tot la aceste concerte și festivaluri am cunoscut și artiști minunați, cu o reputație profesională desăvârșită, pe care i-am invitat la concertele SoNoRo. Având aceste repere, internaționalizarea brandului SoNoRo a devenit naturală.
Cum a evoluat festivalul peste ani
Lucrurile au evoluat organic, dacă am ajuns la 20 de ani de existență, având o viziune pe termen lung și multă perseverență. Comparând tot ceea ce am creat împreună cu Diana cu o casă, la început a fost fundația, apoi camerele, după aceea am avut grijă să ne înconjurăm de lucruri frumoase, care ne plac și pe care ne-am dorit să le arătăm publicului, exact așa cum se întâmplă când ai musafiri și te pregătești să îi primești în vizită.
Am învățat enorm din primele ediții și am îmbunătățit continuu relațiile cu sponsorii, partenerii și colaboratorii noștri, programele artistice și metodele de organizare a unui festival. Aș spune că matrița acestui festival a fost constituită din tot ceea ce Diana și cu mine suntem din punct de vedere profesional și uman – anii noștri de educație în copilăria mică, de formare ca tineri muzicieni și apoi de rafinare continuă a gusturilor culturale. Amândoi suntem cititori avizi, frecventăm și celelalte arte – pictura, filmul și fotografia – și aducem în conceptul fiecărei ediții aceste intersecții ale artelor care ne inspiră neîncetat.
Un scurt istoric al festivalului
Am început festivalul SoNoRo în urmă cu 20 de ani, iar un an mai târziu am creat programul de burse SoNoRo Interferențe, căci ne-am dorit să transmitem mai departe tot ceea ce am dobândit de la profesorii și mentorii noștri. În urmă cu 13 ani s-a născut turneul SoNoRo Conac, prin intermediul căruia ne-am propus să atragem atenția asupra clădirilor de patrimoniu din România. Mergând pe firul timpului, în urmă cu 7 ani am creat SoNoRo Musikland, un festival dedicat moștenirii culturale a sașilor din Transilvania, care se desfășoară în Brașov, Sighișoara și în câteva sate din arealul Colinelor Transilvaniei (Criț, Meșendorf, Viscri ș.a.), dar căruia anul acesta îi adăugăm orașul Sibiu.
Timp de 10 ani am organizat SoNoRo Arezzo, un festival care a dus amprenta muzicii SoNoRo în orașul italian Arezzo, iar 12 ani am susținut SoNoRo On Tour, un turneu prin care Festivalul SoNoRo a călătorit în lume și pe care îl vom relua în acest an.
Anul trecut am creat SoNoRo Kids, un proiect prin care ducem muzica clasică în școlile și grădinițele din România. Concertele sunt interactive, deoarece ne dorim să creăm un dialog cu copiii și să le oferim ocazia de a-și manifesta creativitatea și de a-și exprima părerile.
De asemenea, la finalul anului trecut am lansat alte două proiecte noi – concertul de Anul Nou și Orchestra SoNoRo Strings – pentru că am considerat că odată cu maturitatea la care a ajuns brandul nostru putem crea un concert de Anul Nou pe care publicul să îl aprecieze și să îl aștepte anual. Împreună cu acest concert de Anul Nou, am lansat Orchestra SoNoRo Strings, formată majoritar din bursierii programului SoNoRo Interferențe, moment care i-a reunit pentru prima dată pe tinerii muzicieni.
Echipa SoNoRo de acum
Veteranul este Dan Dulău, Art Directorul nostru din Cluj, fiind parte din echipă încă de la începutul SoNoRo, în anul 2006. În 2009 a creat logoul nostru, care transmite ideea de libertate, de trăire înaltă și luminoasă, prin pasărea ca simbol grafic și culoarea galben ca element cromatic principal.
Aproape de la început, din al doilea an, este și Șerban Mestecăneanu, fotograful oficial al tuturor proiectelor SoNoRo, care ne-a încântat de-a lungul anilor cu privirea sa atentă, inspirată și ludică prin care redă atmosfera concertelor SoNoRo.
Din septembrie 2023 a revenit în echipă Ioan-Dragoș Dimitriu – pianist, fost bursier SonoRo Interferențe și Artist Manager la mai multe ediții ale festivalului; de data aceasta, în calitate de Director de Dezvoltare și Inovație după ce s-a format și a acumulat experiență timp de 12 ani în Viena, dar și în cei aproape 4 ani în calitate de Director al Filarmonicii Brașov.
Din echipă face parte și Carmen Bichis, cu funcția de Head of Circle of Friends, un rol foarte important, prin intermediul căruia menținem și creăm legături solide cu persoane care doresc să sprijine activ demersul nostru de promovare a muzicii de cameră în România.
Veronica Ștefan este Communication Manager, a intrat în povestea SoNoRo în urmă cu 7 ani, iar de 3 ani se ocupă individual de comunicarea tuturor proiectelor SoNoRo.
Din echipă mai fac parte Ioana Dobre – Artist Manager, Iuliana Dimtriu – Project Manager, Andrei Văleanu – Logistics & Operations Manager, Ștefan Schulz – Videographer; Anca Ciuluvică și Yardena Vianu – Digital Media Strategist.
O contribuție esențială la imaginea Fetivalului SoNoRo o are Matei Branea, în calitate de Animation Film Director, care din 2017 creează animația festivalului. În fiecare an, festivalul este conceput în jurul unei teme (de exemplu, On the Couch, Orient Express, Ex libris), iar Matei Branea creează de fiecare dată un context diferit pentru pasărea SoNoRo, simbolul festivalului, în acord cu tema respectivă.
Ce ați pregătit pentru Concertul de Mărțisor
Concertul de Mărțișor are deja o tradiție, anul acesta fiind programată ediția a șasea. Primele cinci ediții au avut loc la Sala Radio, iar în acest an, sâmbătă, 1 martie, de la ora 19:00, publicul este invitat la Ateneul Român. Pe scenă, alături de mine și de pianista Diana Ketler, se va afla violonistul Erik Schumann, născut în Köln, dintr-un tată român și o mamă japoneză. Este invitat în mod regulat să cânte, în calitate de solist, alături de orchestre din Europa, Asia și America. Erik este prim-violonist al Cvartetului Schumann și profesor de vioară la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Frankfurt am Main.
Tot alături de noi va fi violoncelistul Justus Grimm, care a câștigat premiul I la Concursul Internațional de Muzică Maria Canals, formează „Trio Wiek” împreună cu flautista Christina Fassbender și face parte din Cvartetului Malibran. Începând cu anul 2008, Justus Grimm deține un post de profesor la Conservatorul din Anvers.
Programul concertului cuprinde piese foarte cunoscute, precum Dansurile ungare nr. 2, 4, 5, WoO 1 și Cvartetul cu pian în La major, op. 26 de Johannes Brahms, Romanță pentru violoncel și pian TrV. 118, de Richard Strauss și Beau Soir L. 84, de Claude Debussy. Ceilalți compozitori pe care i-am selectat în program sunt Zoltán Kódaly, Josef Suk, Sergei Prokofiev, Isaac Albéniz, Manuel de Falla și August Nölck, iar programul este alcătuit din lucrări sugestive pentru începutul de primăvară, renașterea naturii și dragoste.
SoNoRo în afara României
În cadrul celor 12 ani de SoNoRo On Tour, despre care povesteam, festivalul fost primit întotdeauna cu entuziasm, deoarece aducea artiști foarte buni pe scenele de concert, în spații elegante, dar și un repertoriu deosebit pe care l-am avut și îl avem mereu în atenție. Toate aceste elemente au creat interpretări memorabile și am dus întotdeauna peste granițe efervescența SoNoRo de la București. Dintre locurile în care am ajuns, menționăm Istanbul, Atena, Riga, München, Tokio, Amsterdam, Bruxelles, Washinton, New York, Londra și Paris.
De asemenea, am reușit să construim festivaluri SoNoRo multianuale – 3 ani la Sofia, 10 ani la Arezzo și 2 ani la Cayman Islands (ultimul, creat recent și aflat în desfășurare).
Cele mai mari provocări ale organizării unui festival de muzică
Privind în urmă, una dintre cele mai mari provocări a fost legată mereu de finanțarea festivalurilor, proiectele noastre având 80% finanțare privată. Apoi, găsirea oamenilor potriviți pentru echipă, interacțiunea cu artiștii invitați, pe care trebuie să îi ai tot timpul în atenție. În plus, oricât ai planifica un festival, situațiile neprevăzute își vor face întotdeauna apariția – anularea sosirii unui artist și găsirea unui înlocuitor; o ploaie torențială la un concert în aer liber; anularea unei săli; restructurări într-o firmă și anularea unei sponsorizări.
Un moment crunt, aș spune, a fost anul 2020, în pandemie, când am regândit de 7 ori programul festivalului și am reușit să nu ne pierdem continuitatea. Am concertat atunci în spații private și toate concertele au fost transmise online, prilej care ne-a permis să ajungem la oameni din toată lumea. A fost un stres incredibil pentru toată echipa SoNoRo, iar artiștii care au venit din toată lumea să concerteze au fost și ei eroii acestei povești.
În alt registru, unul dintre momentele despre care am mai povestit, dar care rămâne ca un far printre amintirile frumoase de la SoNoRo, este acela când a venit la mine o doamnă, la finalul unui concert, și mi-a spus: „Vă mulțumesc că mi-ați pus sufletul la loc!” De asemenea, rămân cu noi miile de ore de studiu, înaintea concertelor, și bucuria magiei care are loc pe scenă între interpreți și între noi și public, privirile strălucitoare ale spectatorilor, mesajele de apreciere pe care le primim în scris după concerte sau la finalul unui festival. Îmi amintesc și de momentul în care o fată de 14 ani a strâns 100 de euro din bani ei de buzunar și la sfârșit a donat pentru proiectele asociației noastre.
Tot din zona amintirilor luminoase sunt și cifrele rotunde ale festivalului – 5, 10 și 15 ani – atunci când i-am celebrat existența la celebra Carnegie Hall din New York.
Un alt moment important a fost prezența SoNoRo la cea de-a 27-a ediție a Festivalului EUROPALIA, în 2019, unul dintre cele mai importante festivaluri internaționale de artă, când România a avut statutul de țară invitată de onoare. Noi am fost aleși să deschidem festivalul în prezenţa reprezentanţilor Familei Regale a Belgiei și a personalităților diplomatice.
Componenta educațională a festivalului, dedicată artiștilor tineri
În acest punct, avem deja două programe educaționale – programul de burse SoNoRo Interferențe, care împlinește 19 ani de existență, și noul proiect SoNoRo Kids al cărui program-pilot a fost lansat anul trecut.
La SoNoRo Interferențe se pot înscrie tineri muzicieni cu vârsta cuprinsă între 14 și 30 de ani, iar SoNoRo Kids se adresează copiilor din grădinițe și școli, din dorința noastră de a crea un mediu în care să le stârnim curiozitatea legată de muzica clasică.
SoNoRo Interferenţe a început în România, dar s-a extins de-a lungul anilor în alte ţări europene, precum Italia (Arezzo şi Montepulciano), Ucraina (Kiev), Germania (Bad Endorf, Neuwied și Traunstein) și Belgia (Conservatorul Regal din Antwerpen). Printre locurile în care workshopurile SoNoRo Interferențe s-au desfășurat în România, de-a lungul timpului, se numără: Portul Cultural Cetate, reședința Băncii Naționale de la Păltiniș și Palatul Cantacuzino din Bușteni.
Mulţi dintre câștigătorii burselor noastre au obținut rezultate remarcabile şi studiază, în prezent, în cadrul unor instituţii prestigioase de muzică din Londra, Berlin, Viena, Zürich, Hamburg şi Bucureşti. Câțiva dintre bursieri au participat la concursuri importante din întreaga lume și au obținut rezultate remarcabile, câteva exemple în acest sens fiind reușitele lui Andrei Ioniță – Premiul I la secţiunea Violoncel a Concursului „P.I. Ceaikovski” din Moscova (2015), a lui Ștefan Cazacu – Premiul al III-lea la secțiunea Violoncel a Concursului Internațional „George Enescu” (ediția 2020-2021), a lui Valentin Șerban – Premiului I la secțiunea Vioară a Concursului Internațional „George Enescu” (2021) sau a Mariei Marica – Premiul I la secţiunea Vioară a Concursului Internaţional „George Enescu” (2022).
Publicul
Publicul SoNoRo este foarte generos, este format din persoane care au așa-numita gândire laterală și sunt deschise să îmbrățișeze propunerile noastre pline de fantezie și umor. Sunt reprezentate toate categoriile de vârstă, dar sigur că ne dorim constant să ajungem la mai mulți tineri care să descopere frumusețea și valoarea muzicii de cameră.
Cei care ne știu și ne îndrăgesc deja revin pentru că sunt mereu curioși să afle tema următoarei ediții a festivalului și modul în care această temă se va reflecta în programul artistic. Când ai ediții intitulate Hide&Seek, The Dreamers, DaDa, Orient Express sau Dreamtigers, asociate cu muzica de cameră, cum te-ar putea lăsa indiferent? Publicul ne cunoaște deja, apreciază tot efortul nostru de a pregăti anual 17 zile de festival, în luna noiembrie – de fiecare dată, cu trimiteri la celelalte arte – și atunci ne urmează și așteaptă fiecare ediție cu bucurie.
În plus, sunt și spațiile pe care le alegem pentru concerte și în care unii dintre noi nu ajunseseră niciodată sau nu într-un context legat de muzica de cameră, în acest sens fiind relevante Sufrageria regală din București sau Casa Boema din Cluj, printre multe altele.
Valoarea SoNoRo pentru comunitatea muzicală românească
Prin tot ceea ce am făcut și facem, muzica de cameră a devenit mai cunoscută și apreciată în România, a schimbat viețile unora dintre bursierii SoNoRo Interferențe și a îmbunătățit viața publicului nostru. Sunt nenumărate persoane care ne-au spus după audiția unei anumite lucrări că au găsit soluția la o problemă care îi preocupa, că și-au liniștea și echilibrul, că au descoperit un compozitor pe care nu îl știau și care a devenit preferatul lor, că au ajuns în unele spații a căror existență le era complet necunoscută.
Ajungem din nou la efectul vindecător al muzicii și, așa cum am mai spus, sălile de concert au rămas printre puținele spații în care ai șansa de a asculta nu doar muzica, ci și liniștea.
Cu ce vă doriți să plece publicul care vine în acest an la festival
Cu speranța că atunci când ești consecvent și ai o viziune pe termen lung, visurile se împlinesc și continuă să se dezvolte. Mi-a plăcut mereu să privesc înainte, să construiesc, să inovez, să am o abordare ludică și nonconformistă chiar și în cazul unor festivaluri de muzică de cameră. Ce poate fi mai frumos?!
Învățăturile celor 20 de ani de festival
Ce am învățat din tot ce am trăit de-a lungul acestor ani este că nevoia de bine și frumos a oamenilor este constantă, dincolo de istorie și fluxul generațiilor. În plus, efectul muzicii clasice asupra sufletelor noastre este incontestabil. Muzica ne face mai buni, ne liniștește, ne aduce împreună, ne răspunde la întrebări și creează spațiul necesar pentru noi problematizări care ne ajută să evoluăm.
