Ah, cand eram noi copii ne juleam in genunchi si alergam in spatele blocului. Nu stateam pe tableta, stateam singuri in casa, cu cheia de gat, stateam la cozi, stateam drepti la scoala... si tot asa. Noi, astia, in jur de 40 de ani, imbatranim si incepem sa facem comparatii care incep cu "pe vremea mea...". Cosmin Nae, Strategic Consultant - Kantar Romania, face altfel de comparatii in cartea sa, Faces & Books si observa ca unele lucruri nu erau chiar atat de diferite.
Indirect, prin titlu si continut, incerc creionarea unei paralele intre cele doua generatii, cea de atunci si cea de azi. Da, erau si atunci retele sociale, chiar fara Internet. Da, ne distram, alergam, citeam, ne certam si ne impacam. Deci, poate am folosit incorect conceptul de “paralela”, la cate puncte de intersectie exista de fapt…
Cosmin a scris cartea anul trecut, in pandemie. Ideea i-a venit in timpul unor videocall-uri cu mai multi prieteni vechi, cu care comenta si analiza ce se mai intampla. Asa a pornit experimentarea nostalgiei, pe care a transformat-o prin scris intr-un volum. Despre cum s-a lasat scrisa aceasta carte, cum a fost calatoria in trecut si cum vede viitorul, povesteste Cosmin mai jos:
Cum ai inceput 2021
2021 l-am inceput cu optimism, cu planuri si cu incredere. Sunt bine cunoscute rezolutiile de la fiecare restart anual, acum insa, venind dupa un 2020 foarte bizar, aceste proiectii sunt asezonate, zic eu, cu mai multe condimente. Unele, poate, mai exotice…
Impresii si concluzii din pandemie
Fiind subiectul zilei (in fapt, al anului), este o tema amplu disputata si este mai greu sa aduci perspective noi. As sublinia doua aspecte care, cumva paradoxal, par a fi antonimice. Pe de o parte, am fost martorii unei fragilitati a sistemului, a omenirii in ansamblu. Desigur, nu este prima oara cand trecem prin provocari dar, in contextul tehnologic actual, spectacolul a fost amplu, global. Pe de alta parte, am fost martorii capacitatii noastre de adaptare. Si vom mai fi, cu siguranta, anii urmatori, la nivel individual, colectiv, organizational, administrativ.
Efecte. Adaptare
Acceptarea unei noi realitati, adaptarea la noul context, cred ca au fost primele etape; gestionarea confuziei, a temerilor, redefinirea modului de lucru. Odata trecut acel prim val de anxietate, am inceput sa-mi asez lucrurile, sa reprioritizez, sa caut partea buna din poveste. Am reusit sa ma apuc de proiecte pe care le tot amanam, ceea ce mi-a umplut timpul in mod placut si, sper eu, util. Am continuat si pe zona profesionala, de business, dar diferit.
Cartea
Insamantarea pentru acest proiect s-a produs in urma cu multi ani, doar ca nu am avut grija sa iasa ceva la lumina. Initiative legate de scris am de cativa ani, dar nu reuseam sa progresez, sa duc la bun sfarsit. Acum, m-am mobilizat. Interesant este ca subiectul acestei carti este diferit, cea inceputa mai demult este pe alta tema. Pe aceasta am dezvoltat-o exclusiv in 2020.
Blocaje, obstacole
In acest caz, cred ca cea mai relevanta bariera a fost la start. Odata ce m-am pornit, am reusit sa tin un tempo bun si sa trec linia de finis. Nu as zice ca e regula generala, asa cum am precizat anterior, am mai avut proiecte in lucru, la care m-am impotmolit, in mod repetat, pe parcurs. In cazul Faces & Books am adoptat insa o strategie mai buna. Insist putin pe raspunsul la aceasta intrebare, deoarece mi se pare util pentru oricine cocheteaza cu idea scrierii unei carti. Din perspectiva mea, sunt doua mari tipuri de obstacole, fara a le putea ierarhiza. Le-as numi psihologice si de organizare.
In prima categorie intra acele temeri ca poate nu esti suficient de bun, teama de a scoate ceva prost sau mediocru, tot felul de subaprecieri sau angoase de expunere. M-am lovit de ele? Evident! 2020 mi-a oferit nu numai extra timp pentru scris, dar si pentru citit. Fiecare carte pe care am parcurs-o a fost un cui in talpa, imi venea sa ma opresc din scris la fiecare roman citit. Eram inhibat de diferenta, de care eram constient, intre incercarea mea si maretia unor opere consacrate. Dar am mers mai departe.
O a doua categorie tine de disciplina. Aici cred ca m-a ajutat cel mai mult sportul. Am luat scrisul ca pe un antrenament. Am incercat sa invat si din experienta altora (simt nevoia sa ii amintesc aici pe H.Murakami, M.Syed, M.Cartarescu sau J.Clear, carora le si multumesc, implicit, pentru influenta si motivare). Cand isi descrie meseria de romancier, Murakami aminteste rolul antrenamentelor de alergare in ceea ce face. Am realizat si eu ce importanta este aceasta abordare.
Cat ai lucrat la carte
Aproximativ 4-5 luni, pe parte de scris. Se mai adauga cateva luni pe revizuiri, unele validari, mici reformulari, etc. Dupa tiprarire, am intrat in fazele de marketing si distributie. Aici, inca invat… Primul pas a fost, cum e intuitiv in lumea de azi, online-ul. Am luat facesandbooks.ro si… iata-ma pe partie, invatand “plugul” si “cristianele”.
Cu ce vrei sa ramana cititorul din ea
Faces and Books este, la baza, o descriere a unui context social. Este pusa in pagina sub forma unor intamplari, traite si percepute prin ochii de copil, in anii ’80. Viziunea sa nu este aceea de a pune sub reflector anumite personaje sau intamplari. Ele sunt suport, sunt figurantii din acest film. Scopul principal este de a scoate la lumina un mediu, de a oferi cititorului un set de repere prin care sa isi deschida propriul album cu amintiri.
Cum a fost experimentarea voita a nostalgiei
Mi-e greu sa izolez momentul T zero, cand am decis scrierea acestei carti. In contextul inceputului de pandemie, am stabilit videocall-uri periodice cu mai multi prieteni vechi, cu care comentam ce se mai intampla. Probabil, au contribuit si aceste interactiuni la cristalizarea ideii. Am sapat destul de mult prin amintiri, am validat numeroase idei si cronologii, pentru a pastra corect amplasarea in timp. Am mentinut chiar si unele elemente de disputa, care au generat discutii cu primii prieteni care au citit manuscrisul inainte de publicare. Am adoptat un stil lejer, care sa fie usor de citit “in metrou”.
Indirect, prin titlu si continut, incerc creionarea unei paralele intre cele doua generatii, cea de atunci si cea de azi. Da, erau si atunci retele sociale, chiar fara Internet. Da, ne distram, alergam, citeam, ne certam si ne impacam. Deci, poate am folosit incorect conceptul de “paralela”, la cate puncte de intersectie exista de fapt…
In consecinta, targetul principal il vad format din segmentul 40-55. Ma astept sa rezoneze mai bine cei care au trait perioada anilor ‘80 in Bucuresti sau orasele mari. Mai multi prieteni vor sa o dea copiilor lor sa o citesca. Nu cred ca vor fi impresionati, deoarece acele repere de care aminteam mai sus, lor le sunt in cea mai mare parte complet nefamiliare.
Ce ai observat la nivel de relatii intre oameni in ultimul timp
Relatiile dintre oameni au un istoric evolutiv mult prea mare pentru a fi afectate, la nivel fundamental, de cateva luni de caratina si restrictii la cumparaturi sau petrecere de timp liber, oricat de neplacute ar fi. Din punct de vedere al formei de manifestare a relatiilor apreciez insa ca s-au produs modificari vizibile si o parte vor continua sa ne afecteze. Cred ca nu are rost sa intru in detalii, dar putem aminti aici mutarea multor interactiuni in online sau presiunile si ajustarile aferente muncii de acasa.
Un scenariu de viitor
Aici as insera un mic comentariu profesional. Este de inteles nevoia, mai ales in context de business, sa creionam viitorul, sa dimensionam fenomenele. Se asteapta asta de la “cantitativi” si de la “calitativi”. In mod traditional, finantistii si iubitorii de spreadsheet-uri insista ca aceste scenarii sa vina de la “cantitativi”. Doar ca, in situatii disruptive precum cele pe care le traim, nu este deloc usor sa folosesti modelele statistice pentru a face prognoze. Posibil sa fie unele zone mai stabile in mediul econimic, dar, per ansamblu, as recomanda o prudenta crescuta in elaborarea de forecast-uri.
Legat de viitor, sunt cateva aspecte care ma intereseaza, imi starnesc curiozitatea. Pe termen mediu si lung, sunt interesat sa vad cum se va reaseza modul de lucru, unde se vor gasi punctele de echilibru intre mersul “la birou” si munca de acasa (cu tot cu implicatiile acestor schimbari in real estate, sau in dinamica relatiilor sociale). Urmaresc modul cum se adapteaza organizatiile la noile coordonate (si, pe alocuri, incerc sa ajut unele companii in acest demers). Pe termen scurt, in 2021, sunt foarte curios cum se vor gestiona relatiile la nivel de grup, unde e posibil sa apara niste surse de clivaj, niste apartenente pe care nu le aveam inainte. De exemplu, vaccinat/nevaccinat, fricos/curajos, “lasa-ma bai cu prostiile astea”/”eu zic sa-ti bagi mintile-n cap”, si multe alte etichete cu care e posibil sa operam in scurt timp. Ma astept la unele mici stangacii, cand grupuri de oameni se vor strange din nou fata in fata…
Cat despre adaptare, sincer, nu imi fac probleme. Eu mi-am activat cateva zone noi de activitate si continui sa invat. Incerc sa imi tin motorul pornit, atat in plan mental cat si fizic. Incerc sa aloc timp si pentru creatie, nu doar pentru executie. Pentru mine conteaza aceste echilibre si le recomand cu caldura celor cu care interactionez...
