![[Out of Office] Radu Vancu: Se poate scrie excelent și la mare, și prin hoteluri, și pe drumuri. De fapt, uneori chiar ajută, parcă scrisul capătă un surplus de viteză](https://media.iqads.ro/2021/08/fotojet-52-cover-850.jpg?v=202109021017)
Timpul trăit. Timpul “real”. Timpul “imaginar”. Timpul care ne permite să călătorim printre secvențele sale, în căutare de neuitare. Pentru că măsurăm timpul în ceea ce facem și ce rămâne cu noi. Care sunt lucrurile care ne permit să uităm că suntem într-un cadru impus? Cum îmblânzim acest timp? L-am întrebat pe poetul Radu Vancu despre traiectoriile sale în timp și mi-a răspuns:
“M-am simțit mereu într-un "timp impus", cu vorba lui Dante - pe care, dacă tot e impus, îl pot folosi după cum vreau eu, pentru a-l schimba în ce vreau eu. (…) Eu am încercat mereu să secretez timp-frumusețe - folosind ca materie primă timpul impus. Nu-mi dau seama prea bine dacă timpul - frumusețe e liber - sau e, dimpotrivă, încă și mai constrângător decât timpul impus”.
L-am întrebat despre locurile lui preferate, locurile în care se întoarce mereu, locurile în care descoperă cel mai mult. Răspunsul său a fost bogat și simplu: literatura. Așa este: suntem captivi în poveștile pe care ni le creăm - chiar dacă unii dintre noi le putem pune în texte care ocupă imaginația celorlalți. Să vedem ce povestește Radu!
